Capitolul 20 ( Finalul )

216 20 11
                                    

Simt cum doua mâini calde îmi ridica capul și mă stropește cu apa pe fata . Cu greu am reușit însă sa văd cine este . Când i-am privit fata eram gata sa leșin din nou . Sufletul meu era plin de bucurie .

Eu : Abby ? Am crezut ca ai murit acum mult timp !

Abby : N-am murit ! Te-am căutat peste tot ! Îmi pare atât de bine ca te văd iar !

Eu : Și eu ! Dar nu putem sta aici ! Alex vrea sa mă omoare și sigur va vrea și pe tine .

Abby : Alex ? Cine e Alex ?

Eu : E demonul care ne-a distrus viețile .

Abby : Atunci ce mai așteptăm ? Hai sa fugim !

Alex : Dar unde fugiți drăguțelor ?

Abby : Cat mai departe de tine !

Alex : Dar vai vai . Cineva e în toane rele azi .

Eu : Cine nu ar fi când tu ești prin preajma ?

Alex : Cuiva i-a venit glasul ?

Abby : Las-o în pace !

Îl acel moment Alex se apropie de Abby și îi rupe efectiv capul . Peste tot zbura sânge și eu nu mai vedeam bine din cauza lacrimilor care ieșeau fără încetare din ochii mei .

Alex : Oops ! Am făcut prințesa sa plângă !

După ce termina de ras de mine se apropia amenințător de mult spre mine . Deodată am simțit o durere imensa în piept apoi miram văzut inima în mana lui . În ultimele secunde m-am uitat la el și râdea ... râdea cu pofta . Simt cum ochii mi se îngreunează și îmi închid ochii ... doar ca de data asta e pentru totdeauna .

Alex POV

O văd întinsă pe jos și sângerând . Se chinuie sa mai rămână în viața dar eu eram prea ocupat sa rad . Mă amuza atât de tare naivitatea ei . Mă îndreptăm spre Ray fără nici o grija .

Eu : Ray , unde ești ? Trebuie sa sărbătorim .

Ray : Ai omorât-o , deja ?

Eu : Credeai ca am vreo compasiune pentru ea ?

Ray : Nu . Credeam doar ca te vei mai juca cu ea .

Eu : Pe ce data suntem ?

Ray : 15 septembrie . De ce ?

Eu : Curiozitate . Ray , de ce mă doare pieptul când mă gândesc la ea ?

Ray : Ca te-ai îndrăgostit .

Am plecat de acolo în următorul moment . M-am dus înapoi la cadavrul fetei . Deși era plina de sânge era la fel de frumoasa . Poate chiar mai frumoasa . Fără sa îmi dau seama mi s-au scurs câteva lacrimi pe obraz . Era prea târziu sa o mai pot salva . Mi-am scos singur inima din piept și am căzut lângă ea . Am prins-o de mana și cu ultima suflare i-am zis : ,, Te iubesc ... " .

Și așa s-a terminat și aceasta carte . Va mulțumesc celor care ați citit aceasta carte și ați ajuns pana la finalul ei . Poate ca finalul a fost cam tristuț dar asta e .

VacantaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum