Capitolul 11

249 16 0
                                    

Într-un final adorm cu zâmbetul pe buze . Planul acesta sigur nu va da greș . Trebuie doar sa aștept ca doctorul sau asistenta sa vina din nou .

În dimineața următoare

Mă trezește o sirena asurzitoare . Sar ca arsa din pat sa văd ce se întâmplă . Se pare ca este micul dejun . Îi urmez pe ceilalți . Ajung intr-o sala mare cu multe mese . Mă așez la o masa mai îndepărtata . Am văzut ce este de mâncare și chiar nu vreau sa mă ating de acea chestie .

Am așteptat jumătate de ora ca sa se termine ,, micul dejun " . Toți se întorc în camerele lor inclusiv eu . Când ajung caut ceva ascuțit . Perfect ! Nu îmi vine sa cred . Am găsit chiar un cuțit . Acum trebuie doar sa aștept sa vina doctorul sau asistenta .

Nu am așteptat mult deoarece a intrat asistenta și a vrut sa îmi facă din nou acea injecție . De data asta s-a mișcat prea încet fiindcă i-am tăiat capul . Fără sa mă mai gândesc am fugit pe ușa . Am alergat prin tot spitalul pana sa găsesc ieșirea . În sfârșit am reușit , am scăpat din acel spital.

Nu am stat nici măcar sa mă odihnesc când am ieșit fiindcă în spatele meu erau vreo patru cinci  paznici . Am continuat sa fug pana în pădure . Acolo mi-au pierdut urma . M-am odihnit puțin lângă un copac mare . Deodată l-am văzut pe Alex . Am încercat sa mă ascund de el dar nu mi-a prea reușit.

Alex : Știi ca te văd , nu ?

Eu : Speram sa nu .

Alex : De cine fugeai ?

Eu : De paznici de la spitalul de nebuni .

Alex : Dar ce ai făcut de te-au băgat acolo ?

Eu : Pai le-am povestit de tine și m-au dus acolo . Dar fiindcă nu suportam acel loc am omorât o asistenta și am fugit cu paznici în urma mea .

Alex : Ce tare ! Acum amundoi suntem criminali . Vrei sa vi cu mine sa iti arat o casa unde ai putea sta ?

Eu : Nu e tare și presupun ca nu am nimic de pierdut dacă vin cu tine .

Am plecat amundoi în mijlocul pădurii unde era o casa destul de mare . Era alba și avea multe pete de sânge pe ea . Speram sa fie de la animale . Am intrat în ea și vedeam ca acolo nu e pic de sânge . Alex mi-a arătat camera unde voi sta eu .

Eu : A cui este aceasta casa ?

Alex : A mea .

Eu : Atunci cu acel conac ce e ?

Alex : Aici îmi petreceam eu timpul fiindcă uram sa stau cu părinții mei . Probabil ca mai știi motivul .

Eu : Atunci și tu locuiești aici ?

Alex : Da . De ce ?

Eu : Doar întrebam .

După ce i-am răspuns el a plecat și m-a lăsat singura . Am făcut un dus după care m-am culcat . Eram atât de obosita încât chiar nu îmi mai pasa cât este ceasul . Fără sa îmi dau seama eram în lumea viselor .

VacantaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum