Simțeam cum îmi cade pământul de sub picioare . Adică el voia doar sa își bata joc de mine apoi sa mă omoare ? Nu trebuia sa am încredere în el ! Știam eu ca doar mă minte doar ca sentimentele nu au ascultat de rațiune . Acum ce fac ? Încă îl iubesc . Nu îmi pot schimba sentimentele de la o zi la alta ... dar nici nu pot sa îl iubesc în continuare ! Fără sa îmi dau seama el mă îmbrățișează pe la spate .
Alex : Hey iubire ! Ce mai faci ?
Eu : Bună ... bine , tu ?
Alex : Pari abătuta , s-a întâmplat ceva ?
Eu : Nu , nimic !
Alex : Sigur ?
Eu : Da , cât se poate de sigur ! Mai sigur de atâta nu se poate !
Alex : Te comporți cam ciudat . Chiar nu ai pățit nimic ?
Eu : Nu , ti-am zis . N-am nimic ! Totul e bine , e frumos ! N-ai de ce sa iti faci griji !
Alex : Poți sa îmi spui orice mie . Nu e nevoie sa te ascunzi .
Eu : Chiar nu am nimic !
Alex : Bine .
Alex în sfârșit a plecat și m-a lăsat singura . Cum as putea sa îi fi spus ca am aflat ca vrea sa mă omoare ? Adică e ca și cum m-as oferi pe tava ! Trebuie sa scap cumva de aici ! Nu vreau sa mor ! Nu încă cel puțin !
Mă strecor încet pana afară și apoi o iau la fuga cât mă țin plămânii . Ajung în oraș și văd ca oamenii sunt complet indiferenți de o fata care aleargă ca disperata spre nicăieri . Deodată simt o mana cum mă trage înapoi în pădure .
Alex : Ce ti-a venit sa fugi ?!
Eu : Nu știu ! Poate faptul ca vreau sa nu mor ! Zic și eu !
Alex : De ce sa mori ?
Eu : Am auzit toată discuția ta cu acel băiat ! Nu încerca să negi !
Alex : Oh , micuța prințesa e informata . Ce drăguț . Acum nu mai trebuie sa iti explic nimic .
Eu : Lasa-ma în pace ! Deja mi-ai distrus viața ! Ce vrei mai mult ?
Alex : Sa te omor , nu e evident ?
Încep iar sa o iau la fuga . Nu m-am oprit pana nu am ajuns suficient de departe de oraș . M-am oprit lângă un lac sa îmi trag răsuflarea . Deodată aud un sunet dintr-un tufiș și am simțit cum în curând leșin din cauza epuizării .
