Uneori, viața te poartă pe cărări despre care nici nu ai auzit. Te poartă pe niște poteci nici măcar pietruite, pe niște drumuri care par a fi neatinse de om. Și te duci, pentru că nu ai ce face.
Nu te poți întoarce, nu ai la ce. Te uiți în urmă, e beznă. În față, ceață, dar măcar vezi unde vei face următorul pas.
Ai vrea să te întorci. Îți amintești că în urma ta au fost anumite porțiuni de drum bătătorite, cu lumină. Pe ici-colo, parcă era și câte o floare sau un ciripit de păsărele. Dar au rămas de mult în urma ta, nu știi cum să ajungi la ele. Așa că preferi să mergi mai departe, sperând că vei mai găsi măcar o floare, o rază de soare.. Orice, o urmă de speranță să fie.
CITEȘTI
Step By Step
Short StoryPas cu pas, te vindeci. Crești. Avansezi. Treci peste încă o zi proastă sau te bucuri de una bună. Pas cu pas, te împaci cu tine și cu tot ce e în jurul tău. Pas cu pas, ajungi acolo unde trebuie, chiar dacă linia de sosire va fi diferită de cea pe...
