Dar nu e așa, nu? De ce să suferi la nesfârșit? De ce să lași o mână străină să își lase amprenta în povestea în care tu ești autor și protagonist? De ce să lași pe cineva sau ceva să-ți dicteze destinul?
Da, poate încă ai răni deschise. Și ce? Orice rană se vindecă și se închide într-un final, chiar dacă rămâne cicatrice.
Și da, poate ai sufletul damnat. Dar în chinul lui, tu ia și părțile bune și bucură-te de razele de speranță care apar ocazional prin crăpături.
Îmbrățișează-ți durerea și demonii care încearcă să pună stăpânire pe tine, ia-i de mână și dansați în horă, dansați pinguinul, dansează cu ei orice, numai să nu le dai drumul la mâna și să fii tu cel care conduce. Știi de ce? Pentru că așa tu îi controlezi pe ei, și nu invers.
De ce să-i lași să dețină controlul și să te conducă spre distrugere? Ori trăiesc cu tine fiecare moment, și învață să te ridice de fiecare dată când viața dă cu tine de pământ, ori înveți tu să îi ți în lanțuri.
Atât tu, cât și ei, trebuie să înțelegeți că sunteți o echipă. Fie jucați împreună, ori e stop joc pentru toți și toată lumea pierde.
CITEȘTI
Step By Step
Historia CortaPas cu pas, te vindeci. Crești. Avansezi. Treci peste încă o zi proastă sau te bucuri de una bună. Pas cu pas, te împaci cu tine și cu tot ce e în jurul tău. Pas cu pas, ajungi acolo unde trebuie, chiar dacă linia de sosire va fi diferită de cea pe...
