De ce ai încerca să reaprinzi un foc, dacă tocmai tu ești cel care l-am stins? Și nu numai că l-ai stins... Ai aruncat apă, pământ, ai luat chiar și extinctorul, să te asiguri că nu mai rămâne nici un tăciune aprins..
De ce, după ce încerci să aprinzi focul în altă parte, îți dai seama că primul nu avea nimic? Îți dai seama că era perfect, cu toate imperfecțiunile lui. Și vrei să te întorci.
Locul pare ocupat, dar prinzi o portiță și încerci. Încerci o dată, de două ori, de zece, dar degeaba.. nu reușești. Te enervezi și începi să dai cu piciorul, încercând să îl nenorocești și mai tare..
Dar e bine. Măcar ai curățat locul, ai împrăștiat pământul.
Cel care vine în locul tău termină de curățat, de nivelat, se reparat... Și face un foc, cum nu ai mai văzut. Toate impedimentele pe care tu ai crezut că le întâmpini, că nu bate vântul cum și de unde vrei, că e prea în pantă, că aia sau cealaltă, defapt ele fac locul atât de perfect și focul atât de mare.
Și atunci îți dai seama că problema nu a fost locul, nu a fost nici focul; singura problemă ai fost tu.
Și Doamne cât de tare doare când realizezi cât ai pierdut, din cauza unor probleme pe care tocmai tu le-ai creat, dar care nu au fost niciodată acolo.
CITEȘTI
Step By Step
PovídkyPas cu pas, te vindeci. Crești. Avansezi. Treci peste încă o zi proastă sau te bucuri de una bună. Pas cu pas, te împaci cu tine și cu tot ce e în jurul tău. Pas cu pas, ajungi acolo unde trebuie, chiar dacă linia de sosire va fi diferită de cea pe...
