Astăzi cred că am experimentat una dintre cele mai urâte trăiri pe care am avut-o până acum..
Vai, ce cumplit sentiment.. să îți vină să plângi din cauza vieții pe care o ai, să vrei să urli, să spargi și să trântești tot ce e în jurul tău, dar să nu poți, aștepți un „totul va fi bine”, care nu vine de nicăieri. Așa că le ți în tine, înghiți în sec, simți un nod în gât, care îți oprește și aerul, dar îți pui masca pe față și zâmbești, pentru că nu ai de ales.
Și ce puțini sunt cei care văd câtă tristețe ascunde zâmbetul tău.. cred că unul dintre cele mai interesante complimente pe care l-am primit până acum a fost „ai un zâmbet care ascunde multe”.
Da, chiar ascunde. Dar nu ce ar crede mulți. Acest zâmbet ascunde drame, traume, lacrimi, urlete, cioburi, durere, greutăți, ascunde tot întunericul pe care nici nu poți să ți-l imaginezi. Și cel mai important, ascunde atâta iubire și nevinovăție, dar care încet sunt înghițite de tot ce le înconjoară.
Ascunde lupta care se dă în fiecare secundă, luptă între viață și moarte, dusă de un suflet protector și unul damnat. Important e să câștige cel dintâi, pentru a nu provoca alte zâmbete care să ascundă aceleași taine.

CITEȘTI
Step By Step
Cerita PendekPas cu pas, te vindeci. Crești. Avansezi. Treci peste încă o zi proastă sau te bucuri de una bună. Pas cu pas, te împaci cu tine și cu tot ce e în jurul tău. Pas cu pas, ajungi acolo unde trebuie, chiar dacă linia de sosire va fi diferită de cea pe...