Step By Step

28.

        Singurătatea..

        De ce privim cu atâta ură singurătatea? De ce suntem învățați și îi învățăm la rândul nostru și pe alții că singurătatea e rea, e urâtă, doare, te seacă, te îmbolnăvește și într-un final te omoară?
   
        De ce? Când adevărul e altul. Singurătatea e grea, probabil. Dar e atât de frumoasă și de plină de liniște. Ea e grea doar pentru cei care simt o continuă nevoie de socializare, de gălăgie, de agitație.

        Și de ce spun că e grea? E grea pentru că trebuie să combați o idee care ți-a fost implantată încă de când erai copil. Da, chiar de atunci. De când te trimiteau părinții afară, să te joci cu alți copii, de când erai înconjurat de toate rudele de peste tot, chiar și de cele necunoscute, în preajma sărbătorilor, a zilelor de naștere sau a evenimentelor majore, de când mama te chema să faceți o prăjitură împreună sau tata să mai construiți ceva.

         Problema societății noastre este că nu suntem învățați să facem diferența dintre o nevoie, o necesitate și ceva indispensabil. Nu suntem învățați să alegem ceva pentru că vrem, că avem nevoie, că ne face plăcere, și nu pentru că așa trebuie, să nu supere x-ulescul, așa e normal, așa fac toți, etc.

        Păi dacă cei de lângă tine sar în fântână, dar tu nu vrei, o vei face doar pentru că așa trebuie, că așa fac toți? La ce îți predă societatea, da, s-ar putea să o faci. Pentru că noi învățăm că judecata celor din jur e mult mai importantă decât propria noastră persoană, că sentimentele celorlalți primează în fața sentimentelor noastre.

        Dar nu e așa. Tu ești cel mai important, ceea ce îți dorești tu e important și ceea ce îți face ție bine e pe primul loc. Dar acesta e alt subiect.

        Revenind, singurătatea e frumoasă, dar abia după ce ajungi să înțelegi anumite aspecte ale vieții și să combați sistemul și rahaturile care îți sunt insuflate.

        Da, avem nevoie de cineva cu care să comunicăm, e normal. Dar, repet, e o nevoie, nu o necesitate. Avem nevoie de cineva cu care să ne uităm la un film, să facem o prăjitură sau să bem o cafea, avem nevoie, în anumite momente, de un ajutor, de un umăr pe care să plângem sau de cineva care să ne țină în brațe noaptea, când dormim.

        Toate acestea sunt nevoi, nu necesități. Nevoi pe care le poți îndeplini cu ușurință atunci când apar.

        Dar singurătatea nu e pentru oricine. Chiar și cei mai puternici pot ceda în anumite momente, cuprinși de prea multă singurătate.

        Important e să accepți ce te face fericit, să-i oferi maximă atenție, să te pui pe primul loc, să te iubești și să te valorifici la capacitatea ta maximă, să te respecți pe tine mai mult decât pe cei care sunt în jurul tău și dozezi corect tot ce te înconjoară, inclusiv singurătatea, și să iei măsuri când toate aceste nevoi se transformă cumva în necesități.