Și fiecare își face propria alegere, conștient sau nu. Fie din ignoranță, fie din prostie, fie a dat atât de tare, încât a ajuns la concluzia de a-și schimba cursul vieții.
Eu tind să cred că fac parte din ultima categorie. Am dat atât de tare, încât pot spune că m-am trezit și am hotărât să îmi schimb viața radical, iar de atunci parcă e mai mult soare în jurul meu.
Dar nu toți au acest noroc, mulți fac parte din prima categorie și continuă să dea cu capul la nesfârșit. Și știi ce e cel mai grav? Că dau până sângerează, și după mai dau puțin, până își pierd cunoștința și rămân zăcând singuri pe asfaltul rece.
Dar ce să le faci? De ce le-ai mai face ceva, dacă tu ai încercat să îi avertizezi de atâtea ori că aici vor ajunge?
Mai bine îi lași în pace, în ignoranța lor și îți vezi tu de ale tale.
Căci după ce îți dai seama de ce și unde ai dat atâta cu capul, ai luat hotărârea de a te opri, devi alt om. Negrul parcă are nuanțe de gri pe alocuri, fulgerul nu te mai sperie, ci îl privești ca pe o sursă de lumină, tunetele creează cumva o simfonie, tot ce era posomorât și te trăgea în jos, acum a căpătat o frumusețe aparte și cumva te ridică. Cumva, te învață și te ajută să ajungi cu pași mici și siguri la cea mai bună variantă a ta.
CITEȘTI
Step By Step
القصة القصيرةPas cu pas, te vindeci. Crești. Avansezi. Treci peste încă o zi proastă sau te bucuri de una bună. Pas cu pas, te împaci cu tine și cu tot ce e în jurul tău. Pas cu pas, ajungi acolo unde trebuie, chiar dacă linia de sosire va fi diferită de cea pe...
