Two Friends [ NEEDITATĂ ]

Capitolul 38

- Cred că am adus tot , iubitule , le poţi duce în camera lui Mak , spune Jenn lundu-şi geanta de firmă din teancul de bagaje din mâinile lui Andrew

- Bine... , spune el chinuindu-se să urce scările

-Andrew... , vrei să te ajut ?

- Mersi Mak , dar mă descurc , cred...

- Oh , hainde-ţi ! Lucrurile mele nu se cară singure

Andrew lasă bagajele în camera mea inspirând adânc în timp ce Jenn se îndreaptă spre dulapurile mele cu haine începând să-mi arunce hainele prin toată camera .

- Jenn , ce faci ?

- Fac loc pentru lucrurile mele , doar nu te aştepţi să-mi las hainele în bagaj

- Dar eu unde o să-mi pun hainele ?

- Nu ştiu , e problema ta

- Eu trebuie să plec , spune Andrew dându-i un sărut lui Jenn

- Unde ? Întreabă ea suspicioasă

- Trebuie să-mi ajut tatăl , spune el ieşind pe uşa înainte ca Jenn să spună ceva

- Hmm... , ceva e ciudat...

- Mama Omida apare din nou ?

- Posibil... , cred că îmi ascunde ceva

- Hai Jenn , nu gândii aşa , Andrew nu- ţi ascunde nimic

- De unde şti ? Poate se vede cu alta în timp ce e cu mine

- Gata ! Nu te mai gândii la asta !

- Bine ... bine , ori cum , dacă Andrew ar face asta , ar fi mort ! , spune ea afişând o faţă diabolică

- Ok... , acum eşti înfricoşătoare

- Awee... mersi Mak

După câteva ore , în care eu şi Jenn ne-am tot contrazis în privinţa aşezării hainelor , am terminat de aranjat ,fata asta este incredibilă , ce face cu atâtea haine ?

- Şi ce facem acum ? Întreb plictisită

- Nu ştiu , eu mă văd cu Andrew , mi-a dat mesaj să ne vedem în parc

- Uuu... poate are o surpriză pentru tine

- Posibil , sau poate mi-o va prezenta pe fata cu care mă înşală

- Jenn !

- Ce ? Totul e posibil

- Ţi-am zis să nu te mai gândeşti la asta

- Oh dear , când o să fi la fel de deşteaptă ca mine îţi vei da seama că viaţa nu e întotdeauna roz

- Mersi că m-ai iluminat , nu e ca şi cum nu mi-aş fi dat de mult seama

- Şti că te voi trezii mereu la realitate

~*~

Stăteam în pat privin absentă fereastra , picătruri mici , cristalii , se prelingeau uşor pe geam într-un dans lent . O bătaie în uşă mi-a atras atenţia iar mama a intrat în cameră cu o tavă pe care erau aşezate un pahar cu suc de portocale şi o farfurie cu clătite .

- Mic dejun la cină ? O întreb punând tava pe noptiera de lângă pat

- Le-am făcut cu multă ciocolată

- Cioco , spun făcând o faţă de copil mic

- Jenn unde este ?

- A plecat să se întâlnească cu Andrew în parc

- Pe ploaia asta ?

- Probabil a dus-o la el acasă , apoi s-a lăsat cu altceva

- Makenzie , de când ai devenit aşa ? Spune mama râzând

- Jenn e molipsitoare

- Jenn sau Luke ?

- Nu , Luke e drăguţ, se comportă frumos cu mine

- Şi de aceea Luke este preferatul meu , dar şi Michael pare de treabă , apropo , el ce mai face ?

- Bine...

- Te-ai certat cu el ?

- Nu , dar a apărut o fată nouă la şcoală , e verişoara lui Jenn , şi se cam dă la el

- Şi asta nu e bine ? Poate are nevoie de o iubită

- Da dar nu ea ! Nu e potrivită pentru el , lui îi trebuie o fată drăguţă , frumoasă , care să ţină la el şi el să o poată proteja

- O fată ca tine ?

- Ce ? Nu... , eu îl am pe Luke...

- Asta nu e o scuză

- Mamă , dacă încerci să insinuezi că aş fi îndrăgostită de Michael în timp ce sunt cu Luke să şti că greşeşti

- Mak , dragostea e ciudată , nu alegem de cine să ne placă

- Ştiu mamă , iar eu îl iubesc pe Luke

- Şi asta este foarte drăguţ deoarece voi doi sunteţi drăguţi împreună şi aştept nepoţei

- Nepoţei ? Mamă ! Nici măcar nu am 18 ani , cum te aştepţi să cresc un copil la 18 ani fără facultate ? Cine mă angajează pe mine ? O să ajung cum mi-a prezis mama Omida

- Scumpo , nu vreau acum , dar dacă vrei , sunt de acord , spune mama râzând

- În nici un caz !

- Ok , bine , am înţeles , fără nepoţei , încă..

- Unii părinţi ar fi fericiţi să ştie că au fete cuminţi , ce nu fac prosti , dar nu , tu îţi doreşti nepoţei , spun râzând

- * zâmbind * mă duc să văd dăcă mi-a venit pacienta , i-am spus să nu sune la sonerie

- De ce ai face asta ? dacă săraca femeie a stat aşa în ploaie ?

- Cine a spus că este o femeie ? Ce-i drept , este cam dubiosă , mama ei mi-a spus nişte lucruri ce mi-au pus un semn de întrebare

- Ah... pacient problemă ?

- Nu sunt sigură , ori cum , trebuie să văd dacă a venit , pa scumpo

- Nu e ca şi cum pleci în camera de alături , dar bine , pa mamă

Mama părăseşte camera trântind uşa în urma ei , o iubesc dar uneori mă gândesc serios că ar avea nevoie de un control de cap...

______________

Gata capitolul 38 ^_^

Îmi cer scuze că nu am mai postat de mult dar m-a prins răceala , am zăcut în pat câteva zile , iar când m-am simţit un pic mai bine , ce am zis , trebuie să merg în excursie la munte şi să mănânc îngheţată că na , nu e ca şi cum nu aş avea gâtul praf , cel puţin i-am amuzat pe cei din autocar cu vocea mea :))