Two Friends [ NEEDITATĂ ]

Capitolul 65.

Hei, nu, nu este o iluzie, capitolul 65 a apărut. Am luat o pauză prea lungă, şi am decis că este timpul să fac sfârşitul acestei cărți. Nu-mi vine să cred că am ajuns aici. Vreau să vă spun că vă mulțumeac pentru tot, nu mi-aş fi imaginat niciodată că (,) cartea aceasta ar avea atăta succes, şi asta datorită vouă. Mulțumesc pentru toate vizionările, comentariile şi voturile voaste. Vă iubesc! ❤❤❤❤

Deschid ochii totul fiind în ceață pentru mine. Simt o durere îngrozitoare în jurul mâinii stângi, alături de o altă durere insuportabilă de cap. Mă frec la ochii, sperând că ceața va dispărea. Curând, lucrurile devin mai lucide, şi pot observa că sunt întinsă pe un pat de spital conectată la mai multe aparate sinistre. Niciodată nu mi-au plăcut doctorii, spitalele şi tot ce are legatura cu medicina. Fapt amuzant, căci mama este un fel de medic, doar că pentru creier.

Observ că lângă patul meu se află un scaun, iar aşezat pe acesta stă Michael, având capul plecat în jos, în aşa fel încât să nu îi pot vedea privirea.

Mă ridic cu greu în capul oaselor, făcându-l să-şi ridice capul, ochii sai analizându-mă timp de câteva secunde, în care încercam să-mi dau seama ce se petrece.

Privesc cum se apropie de mine, brațele sale înconjurându-mi corpul într-un mod protectiv, şi totuşi cu mare grijă, ca şi cum aş fi fost o păpuşa de porțelan gata să se spargă la cea mai mică atingere.

Inspir parfumul lui bărbătesc, combinat cu mentă, fiind încântată de această combinație plăcută.

- Credeam că te-am pierdut, spune continuând să mă țină în brațe reuşind să mă debusoleze. Ce s-a întamplat si de ce mă aflu în camera asta?

Treptat amintirile încep să-mi revină fiind cuprinsă de emoții, lacrimile începând să-mi curgă involuntar.

- Unde este Luke? Întreb atunci când Michael se depărtează de mine, ochii săi de culoarea ciocolatei privindu-mă trişti.

- Trebuie să te odihneşti, îmi raspunde, iar inima începe să-mi bată cu putere. Luke a fost împuşcat, iar de acolo nu-mi mai amintesc nimic. Vreau să ştiu unde este.

- Răspunde-mi! Zic iraşcibilă pe un ton ridicat. Nu-mi place că evită subiectul, mai ales atunci când este vorba de ceva cu adevărat important.

- Mak..., Luke este mort. Rămând blocată pentru câteva secunde procesând informația. Nu se poate ca Luke să fie mort. Nu!! Nu Luke al meu, trebuie să fie o minciună, Luke nu m-ar lăsa singură, trebuie să fie un vis, un coşmar din care mă voi trezii curând iar Luke va fi lângă mine liniştindu-mă.

Lacrimile încep să se accentueze pe chipul meu, iar Michael nu făcea nimic altceva decât să mă privească, o urmă de regret fiind prezentă pe chipul său palid.

- Spune-mi că nu este adevărat! Murmur, sperând ca el să mă liniştească. Nu se poate ca toate astea să fie adevărate. Luke nu a murit!

- Mackenzie, este mort! Țipă, făcându-mă să plâng mai rău. De ce mi se întâmplă mie toate astea? Tot ce mi-ai dorit a fost o viață normală iar acum Luke este mort datorită mie. Sunt oribilă, îmi doresc să mor!

Aud cum uşa se dechide făcându-mă să-mi întorc rapid privirea în direcția acesteia sperând ca Luke să fie acolo, cu brațele deschise, aşteptându-mă, dar toată speranța dispare atunci când o femeie îmbrăcată într-un halat alb, cu o foaie albă în mână intră în cameră, privindu-mă cu ochii să verzii, nepăsători.

- Cum te simți? Mă întrebă în timp ce se apropie de mine. Trebuia să mă anunți când se trezeşte, i se adresează lui Michael ce o priveşte dezinteresat de prezența ei în cameră.

- Eşti aici să-ți faci treaba nu să mă acuzi pe mine că nu te-am chemat, răspunde rece.

Femeia îi aruncă o privire urâtă, dar Michael o tratează cu nepăsare. Ceva îmi spune că cei doi se cunosc, căci chiar dacă Michael poate fi uneori un idiot fără maniere, nu cred că îşi permite să vorbească aşa cu cineva ce încearcă să-l ajute, mă rog, să mă ajute pe mine.

- Ți-au venit analizele, din fericire glonțul nu va afecta sănătatea copilului, zice, iar eu o privesc dezorientată. Cum adica nu va afecta sănătatea copilului? Ce copil?

- Ce vreți să spuneți? Întreb obsevând cum Michael este la fel de confuz ca mine, căci acum toată atenția sa este îndreptată asupra acelei femei.

- Sunteți însărcinată domnişoară, spune iar eu si Michael rămânem blocați simultan. Cum se poate să am un copil? În seara aceea cu Luke ne-am protejat..., dar dacă ceva s-a întâmplat atunci, înseamnă că copilul este al lui. Oh Doamne, şi nici măcar nu îi pot spune că este tată. Copilul ăsta nu va creşte niciodată normal. Nu sunt pregătită sa fiu mama, nici măcar nu pot creşte copilul ăsta cu un tată.

Mai multe lacrimi mi-au năvălit pe chip. Unele erau de tristețe, dar o mică parte din ele erau de fericire datorită copilului. Chiar dacă nu sunt pregătită pentru rolul de părinte, o parte din mine se bucură că există. Cel puțin aşa Luke va fi nemuritor prin acest copil, copilul nostru.

Femeia părăseşte salonul lăsându-ne singuri. Observ cu Michael privea în gol, părând scufundat în gândurile sale. Nu am curajul să-l privesc în ochi. Nu după tot ce s-a întâmplat.

- Îmi pare rău, murmur observând cum este trezit din acea " transă ", atenția sa fiind acum asupra mea. Îmi pare rău pentru tot, continui, iar atunci când vreau să vorbesc din nou sunt întreruptă de buzele sale, ce le zdrobesc pe ale mele formând un sărut plin de pasiune şi sentimente. De ce face asta? Credeam ca mă urăște.

- Mak..., ai de gând să păstrezi copilul? Mă îndreabă atunci când iese din sărut.

- Ce fel de mamă aş fi dacă aş renunța la el? Răspund sincer, punându-mi mâna pe burtă. Nu pot renunța la copilul ăsta. Este copilul meu si a lui Luke. Trebuie să am grijă de el, pentru noi.

- Atunci lasă-mă să-i fiu tată, spune, cuvintele lui uimindu-mă, de ce îşi doreşte să fie tatăl acestui copil? Îl urăşte pe Luke, nu-mi dau seama de ce îşi doreşte sa-l crească. Nu este copilul lui.

- De ce vrei să faci asta? Întreb, observând cum ochii lui sunt ațintiți asupra burticii mele.

- Pentru că te iubesc, şi jur că voi iubii aceat copil la fel de mult cum te iubesc pe tine, îmi răspunde, iar din tonul lui îmi pot da seama că este sincer.

__________________

Gata capitolul 65.

Va mai exista un ultim capitol al carții iar acesta va fi epilogul. Încă o dată, vă multumesc pentru tot şi vă iubesc!❤