Two Friends [ NEEDITATĂ ]

Capitolul 37

~ Din perspectiva lui Mak ~

Mă trezesc privind ceasul de pe noptieră , auch... , se pare că am întârziat , am uitat să-mi pun alarma aseară , iar somnul m-a furat prea repede , este vina lui Justin ... , dacă nu mă făcea să plâng , mă întreb dacă a plecat deja , sper că nu , vreau să-mi i-au adio de la el , nu-mi place să ştiu că suntem certaţi , mai ales la o distanţă considerabilă de casă .

Mă ridic din pat cu lene simţind cum corpul mi se dezamorţeşte şi mă îndrept spre baie , privesc oglinda şi văd claia de păr din capul meu , încep să mă pieptăn cu brutalitate datorită nodurilor făcute din părul meu . După câteva secunde , în care între peria de păr şi părul meu se ducea o luptă , am reuşit să-l descurc ieşind din baie , următoarea direcţie fiind dulapul . Mi-am ales o ţinută simplă , formată dintr-o pereche de blugi albaştrii , scurţi , şi o bluză neagră , mulată , ce-mi scotea abdomenul , surprinzător , mai subţire în evidenţă , nici măcar n-am observat când am slăbit , este un miracol . Am aruncat o ultimă privire în oglindă apoi am coborât , mama stătea ca de obicei în bucătărie văzându-şi de treabă , în timp ce Justin stătea pe canapea gânditor .

- Nu ai plecat încă ? Îl întreb privind cum revine cu picioarele pe pământ

- Nu... , m-am gândit la ce ai spus , nu vă pot lăsa singure , am renunţat la facultate , răspunde el , simţind o urmă de regret în glas

- Ce ? Ai înebunit ? Nu poţi renunţa la facultate , Justin , am fost o nesimţită , îmi pare rău , te rog , nu renunţa , ştiu cât de mult înseamnă asta pentru tine , te rog iartă-mă , am fost egoistă

- Mak , nu ai fost egoistă , înţeleg că ai nevoie de mine , eu sunt cel egoist aici , am plecat fără să mă gândesc la tine şi la mama , îmi pare rău

- Nu Justin ! Nu ai fost egoist , te rog , du-te la facultate , nu renunţa , te rog

- Mak , daja am luat o decizie , nu mă mai duc

- Ba da Justin , nu te pot lăsa să-ţi abandonezi visele din cauza mea , nu ştiu ce a fost în capul meu , te rog Justin , te rog , nu renunţa

- Nu te înţeleg , îmi spui că nu vrei să plec iar acum mă rogi să reîncep facultatea

- Da ! Te rog Justin

Privesc cum pe faţa lui apare un mic zâmbet apoi spune :

- Mamă , ai avut dreptate

- Ce ? Întreb confuză , iar mama vine din bucătărie

- Ţi-am spus că va merge , e o metodă psihologică

- Aveţi de gând să mă lămuriţi şi pe mine ?

- Oh scumpo , Justin nu a renunţat la facultate

- Nu ?

- Nu , eram certaţi iar mama mi-a spus cum să te fac să-ţi dai seama cât de importantă este facultatea pentru mine

- Ai încercat psihologie pe mine ? Spun nervoasă

- Scuze scumpo , nu vroiam să fi-ţi certaţi

- Ah... , mamă ! Nu mai încerca metode psihologice pe mine !

- Deci , nu mai eşti supărată ? Întreabă Justin zâmbind

- Nu , îi răspund , dar promiţi că o să ne vizitezi mai des ?

- Promit

Ne-am îmbrăţişat amândoi iar mama ni s-a alăturat , era un moment frumos de familie care a fost întrerupt de sunetul soneriei