Căsătorie și război

♤capitolul 3♤

Clarissa

Mi-am petrecut întreaga noapte gandindu-mă mai mult la războiul asta decât la faptul ca va trebui sa ma căsătoresc cu arogantul ăla.

Am oftat lung și m-am întors pe cealaltă parte a patului.Razele soarelui îmi înțepeau ochii.Si chiar dacă nu sunt obișnuită sa beau cafea dimineața,pentru ca prefer mereu un sandvici sau un bol de cereale,acum chiar mi-ar prinde bine una.

Și puțină liniște înainte ca Raven sa afle si sa dea buzna pe ușa mea,luându-mă la întrebări.

Pentru mine,este doar o afurisită de nunta falsa.Pentru el,este ca si cum ar veni apocalipsa.

Eu si el nici nu trebuie să ne vedem pana la nuntă.A fost destul de evident pentru toată lumea că niciunul dintre noi nu îl place pe celălalt.

Un ciocanit scurt în ușa mă scoate dintre gânduri și cu glas obosit pronunț cuvântul "Intră".Mă așteptam ca pe ușa sa intre Vivi,menajera noastră,cu micul dejun,dar cea care intră este mama,ținând în mâini o tava cu mâncare.

Intră înăuntru,închizând usa cu umărul,si se apropie încet de pat,lăsând tava pe noptieră.Se așează pe marginea patului și îmi da câteva fire de par de după ureche.

-Nu prea ai dormit,nu-i asa? ma întreabă ea,văzându-mi probabil cearcănele de sub ochii.

Dau din cap în semn negativ și mă ridic în capul oaselor,lipindu-mi spatele de tăblia patului.Apuc între degete cana de   cafea de pe tăviță și sorb din ea.

-Cu cine sunt în război tata și familia Barys?

-Cu niște oamenii foarte periculoși.Tu nici macar nu te născuseși când povestea asta sângeroasă a început.Tatal tau a încercat sa facă pace cu ei,sa evite toate astea,dar ei nu au vrut.

-Dar de ce tocmai acum?

Dacă tot erau atât de porniți sa îi ucidă,de ce nu au facut-o atunci? Ce sau ce au așteptat? Unde au fost atâta timp?
De cand plănuiesc să se răzbune? Cum sau când o vor face?

Simt că capul o sa îmi crape în orice secundă,iar Raven nici nu și-a facut încă apariția.

-Mereu vor exista oamenii care ne vor vrea raul,Clary,dar eu si tatal tau nu vom lăsa pe nimeni sa îți facă vreodată vreun rău.

Mama îmi zâmbește si îmi ia o mână între a ei.Mi-as fi dorit ca razboiul ăsta sa nu implice si căsătoria cu cel mai arogant,nesimțit,afemeiat italian pe care am avut vreodată ghinionul să-l întâlnesc.

Când mama sa retras,Raven a dat buzna.Stiam ca era doar o chestiune de timp.Am aruncat un ochi la ceasul de pe noptieră.

07:15 dimineața,iar după modul în care era îmbrăcat Raven,încă în pijamale,precis a auzit vestea,a înjurat printre dinți,a urcat la volan și a condus glonț până aici.

Ia zâmbit mamei,și-a băgat capul pe ușa ca sa fie sigur ca a ajuns destul de departe încât sa nu ne audă,apoi a închis ușa atat de zgomotos,că sunetul pe care la scos ma făcut sa tresar si să vărs ce mai aveam din cafeaua,pe pătura.

-Omule! strig la el.Ce dracu?

-De ce nu mi-ai spus că te căsătorești? ma întreabă el,încercând cu greu sa nu ridice tonul la mine.A trebuit sa aud total întâmplător,pentru ca tu nu te-ai obosit sa dai un amărât de telefon,să mă informezi si pe mine.

-Ai terminat? îl intreb.

-Ți se pare ca am terminat? De asemenea,ți se pare ca nu ar trebui sa stiu si eu ce se întâmplă cu tine?