Căsătorie și război

♤capitolul 11♤

Clarissa

Ramon era steaua norocoasă.Și un bun prieten,desigur.Cu el prin preajmă,m-ai uit de dor.Raven,deși este ocupat până peste cap cu facultatea,încearcă să mă sune cât de des poate.Dar nu este la fel.

Aflasem într-un final ce era cu Ryan.Se culcase cu Cassandra.Îmi spusese și ea că a fost o greșeală și nu că nu a însemnat nimic.Ryan până acum tăculse mâlc,nervos pe toată situația.

Nu știam ce naiba ar fi trebuit să îi zic,asa că am așteptat sa se calmeze și să vorbesc cu el după acea.Eu și Cass eram bine.Nu o judec,la naiba.Nu îi judec pe niciunul.Poate că nu sunt îndrăgostită de Ryan,dar îmi pasă de el în felul meu.

Și știu că și ei.Aveam și eu o parte de vină în toată povestea asta.N-ar fi trebuit să îl urc în mașină cu ea,ci să-l duc chiar eu acasă.Așa,nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.

Dau pătura jos de pe mine și mă așez pe marginea patului.Uram să dorm în locuri noi.Nu puteam să pun geană pe geană întreaga noapte.Mă întind,ca să mă dezmorțesc,și fac câțiva pași spre fereastră.

Drag draperiile și ma sprijin cu umărul de zid,privind afară.Conacul ăsta avea o grădină superbă.Iubeam pur și simplu vara și tot vibeul pe care mi-l dădea.

Ronald și Antonio își fac apariția,fugind cot la cot,dar cu Ramon în spatele lor,care se oprea la fiecare 10 metri,gâfâind și făcându-le semn celor doi să nu îl aștepte.

Am zâmbit într-un colț și mi-am încălțat papucii pufoși.Părăsesc încăperea și traversez holul lung.Jur,dacă nu aș fi auzit vorbăria celor din bucătarie,aș fi zis că am rămas de una singură în conacul asta enorm.

Am intrat în bucătărie pe jumătate adormită și cu o dorință teribilă de cafea.M-am așezat pe scaunul liber,cel care era față în față cu Ryan,și am apucat o ceașcă cu cafea de pe tăviță.
Mirosul de cafea nu era preferatul meu,dar chiar aveam nevoie de câteva guri.

Cu toții vorbeau despre diferite subiecte,iar Ryan avea ochii băgați în farfuria lui de clădite,scormonind prin ele cu furculița.Am pufnit pe nas și am luat-o o gură de cafea.

Când i-am simțit gustul amar,am renunțat la ea.Am luat câteva mușcături din clătita mea,să șterg gustul de cafea din gură.În bucătărie au aterizat și cei trei mușchetari,fiecare având în mână câte un trandafir,dar de culori diferite.

Ronald ia întins lui Winny trandafirul alb,Ramon avea unul roșu,pe care i la dat Jessicăi,sarutându-i obrazul,iar Antonio avea unul galben,pe care mi la întins mie,cu un zâmbet fermecător alături.

Sa așezat la masă,dar nu înainte să îi arunce o privire lui Ryan.Logodnicul meu și-a dat ochii peste cap și și-a îngropat privirea înapoi în farfuria sa.

L-am lovit pe Ryan pe sub masa,ca să îi atrag atenția.Acesta și-a ridicat privirea,iar eu l-am întrebat din priviri dacă este bine.Sa rezumat doar la un zâmbet mic și atât.

-Deci,se aude vocea blândă a lui Winny,ați ales deja data nunții?

Asta era prima dată când toți de la masă au schimbat priviri între ei.Am înghițit nodul din gât,iar Ryan sa forțat să își pună un zâmbet pe chip.

-Nu încă,mamă,răspunde Genys în locul nostru.Nu vrem să îi grăbim.

Vezi să nu! Fiul lui nu ar face-o deloc dacă ar putea,iar eu aș purta războiului ăsta și mâine,cu sau fără familia Barys de partea noastră.

-Așa ai spus și tu când te-am întrebat despre nunta ta,atacă Winny,și,dacă nu eram eu,categoric azi nu o mai aveam pe Alexandra ca și noră.

-Cazzo! șuieră Genys,zâmbindu-i maică-si ca un copil.