Căsătorie și război

♤capitolul 21♤

Clarissa

Au trecut 3 zile de când nimeni nu mai stie nimic de Leone.Nu m-am înduplecat sa îl întreb pe Raven.Fie ca stia sau nu ceva despre el.E inca supărat pe mine,dar trebuie sa înțeleagă că eu sunt cea care ia deciziile aici.

Leone a facut si încă,poate,o sa mai faca,dar nu pot uita faptul ca familia lui era cat pe ce sa ne omoare.Mi-a dat o cale de scapare,dar am frânt două inimi A mea si a lui Ryan.

Peste câteva ore aveam avion spre Londra.Leonard are nevoie de marfa lui,iar asta e ultima oprire înainte sa plec acasa.Am stat deja prea mult.

Pana la urma,Ryan și-a făcut partea.Nu a încercat sa o ia cu forta înapoi sau sa își caute singur probleme.Chiar daca mi-aș fi dorit sa ne fi reîntâlnim în alte condiții.

Am coborât jos la micul dejun,cu London pe urmele mele.Ne-am așezat așezat la locurile noastre si am luat o gură din cafeaua pregătită de Angelia.

-Sigur nu mai puteți rămâne macar câteva zile?

Ne intreaba Angelia,cu puțină speranța în glas.

Îi iubesc pe toți,dar am treaba de facut.Banii nu se fac singuri,iar criminali au si ei,la randul lor,un termen limită de livrare.

-Oricât de mult mi-a placut sa ma relaxez aici,si oricât de mult aș vrea sa fac noul an aici,cu voi,nu pot.Treaba nu se face de una singură.

Spun aruncandu-i o privire lui Raven, apoi una la locul gol de la masa.Locul care îl ocupase Leone în urma cu 3 zile.

Nu pot sa nu ma întreb ce face în momentul ăsta,dar nu ma simt îndeajuns de vinovata ca îmi cer scuze.De fapt,cred ca nu ma simțeam vinovată mai deloc.

Poate puțin îngrijorată,având în vedere ca îmi stie toate mișcările si toate planurile ca pe propia lui palma.

-Ai auzit-o,scumpo.Nu pot rămâne.

Spune cu tristețe domnul Androdi.

-Promit ca vom încerca sa va vizităm mai des,dar cat de curand,veți avea macar unul dintre noi de tot în familie.

Chiar dacă nu știu ce se va întâmpla după ce Raven si Renee se căsătoresc.Am fost mereu doar eu si el.Nu îmi pot imagina viata fara cel mai bun prieten în ea.

A fost mereu langa mine.La bine si la rau.E o parte din mine.Si nu pot sterge sau uita o parte din mine.

-Nu îți face griji,tată.Daca nu vin ei,îi răpesc și îi aduc eu chiar eu aici.Doar pentru tine si mama.Si în special pe Clary,pentru Silvia.

Spune zâmbind Landon.

Se uita cu sub inteles la mine si mușcă din clătite sa îmbibată în sirop.
Nu ma îndoiesc ca nu poate face asta.Inca nu am ajuns sa îl cunosc suficient de bine.

-Sigur veți putea călători pe vremea asta?

Spune femeia,îngrijorată pentru noi.

Daca ar fi dupa cei trei,nu ne-ar mai fi lasat niciodată sa plecăm de aici.Si am deja un set de 5 oamenii care mau protejat întreaga viața.

-Făra probleme.Vom fi bine.Serios.

Îi asigur eu.

-Bine,atunci.Dar dați totuși un telefon când ajungeți.Pentru orice eventualitate.

-Desigur ca da,mamă.

Spune Renee,tragandu-si mama într-o îmbrățișare.

Gestul asta ma face sa îmi fie dor de casă.Ar fi fost frumos ca eu si Raven se facem noul an acasa,înLos Angeles,dar nu putem.În ultimi 5 ani nu i-am vizitat decât de 3 ori.