Căsătorie și război

♤capitolul 5♤

Clarissa

Jur ca ultimele 2 saptamani au trecut ca un fulger.Parca nici nu am avut timp sa respir,că deja m-am trezit în ziua în care am petrecerea de logodnă.

Avery ma astepta mâine la a ei,iar eu îmi găsisem pretextul perfect ca sa stau chiar si pentru o zi cat mai departe de toată nebunia de acasă.

Cel puțin rochia pentru petrecere era pe gustul meu,nimic pompos.Este o rochia scurta,cu spatele gol,cam până la genunchi,alba,cu mâneci pufante si strânse la încheietura.Pantofi cu toc aveau același culoare.

Părul l-am lasat liber pe spate,în urechi aveam o pereche de cercei în forma de stea,iar in par mi-am pus agrafa data în dar de la Isabella.

Am tras aer în piept și am coborât jos.
Mama si Isabella discutau pe trepte,iar tata si Victor tot discutau cu cineva la telefon.Singurul care lipsea din acest tablou de familie era Raven.

Când m-au observat,mama si Isa mi-au luat mâinile între ale lor ajutându-ma sa cobor mai ușor treptele.Mai ca mai aveau puțin si le pufnea pe amândouă plânsul.

Știam că așa se va întâmpla cand avea sa vină aceasta zi.Dar nu ma gandeam ca o sa vina atat de rapid si cu cineva strain.

Mama ma învârtit într-o piruetă,apoi mi-a sărutat fruntea.Parca timpul ar fi înghețat în loc.Stiam ca nu este nimic real,dar mama a visat foarte mult la clipa asta.Sufletul ei râdea si plângea în același timp.

-Cum te simți? ma întreabă ea.

-Sunt bine,o asigur eu.

-Nu putea sa fie altfel,Mira,intervine si Isabella,luăndu-ma de după talie.Fata noastră se poate descurca.E puternică.

-Multumesc,Isa,ii zâmbesc eu.

Chiar aveam nevoie să aud asta.Desi nu voiam sa par agitata si sa nu consider acesta zi mai importantă decât este,inima îmi bătea totuși cu putere.

Si habar nu aveam de ce.Poate pentru ca eu însami visam la clipa asta si a iesit total diferit.Sau doar pentru ca nu sunt încă pregătită sa fac cu adevărat pasul asta.

Tata încheie primul apelul cu oricine ar fi fost pe linia cealaltă si vine spre noi.Victor face si el același lucru,întinzandu-si brațul,ca soția sa se poată agăța de el.

-Suntem gata? Putem merge? ne întreabă tata.

Am dat din cap în semn de aprobare,iar cand ne pregăteam să ne îndreptăm spre ușa,Isa sa ne-a oprit,grabindu-se sa scoată ceva anume din poșeta sa neagră.

Mi-am importat atenția spre ea si am așteptat.Aceasta a scos un medalion,ia dat sa țină poseta soțului ei,apoi a venit spre mine,asezandu-se in spatele meu pentru a-mi pune lănțișorul.

Mi-am ridicat părul,apoi,după ce a terminat,mi-am trecut degetele peste suprafața lui.Era o parte dintr-un fluture.O parte din aripi o aveam eu,iar cealaltă parte era cu siguranță la Raven.

Chiar si de la distanță,gaseste el cumva moduri sa se revanseze față de mine.
Am zâmbit și m-am întors spre ceilalți.

-Bun,spun eu.Hai sa mergem.Nu vrem sa ne lăsăm prea mult așteptați.

Am luat-o pe mama de braț și am ieșit pe ușă.Masinile ne așteptau deja în fața casei.Prima masina ce stătea frumos așezată în sir indian era cea a lui Ryan,apoi a părinților săi,apoi urma a noastră.

Chiar dacă nu îl puteam vedea pe Ryan prin geamul mașini,stiam ca privirea lui ma urmărea în timp ce ma urcam în mașina tatei.

Nici eu nu îmi doream să merg alături de el,dar nici el nu îmi propusese asta.
Voiam amandoi sa păstrăm cat mai mult distanța.