Căsătorie și război

♤Capitolul 32♤

Clarissa

Dragostea e al naibii de complicată și dureroasă.De parca cineva țiar înfige un pumnal direct în inima si l-ar răsuci în rană fără milă.

Nu stiu prea multe despre dragoste.Poate ca niciodată nu voi știi.E un puzzle afurisit.Imi lipsesc piese,pe unele le caut,dar nu le gasesc,iar atunci cand le gasesc,nu se potrivesc.

Prietenia este la fel de complicată.Relatia pe care eu si Leone am avut-o nu ar fi trebuit niciodată sa existe,dar a existat.E o parte din mine.Mereu va fi.

Nu il voi putea uita.Dar partea bună este ca,oricat de mult as încerca să-l uit pe el si amintirile pe care le-am creat de-a lungul timpului,nu voi reuși.

Leone a fost complicat,dar mi-a fost prieten,aliat,a luptat alături de mine.A stat la aceași masa,am râs,am plâns,ne-am rănit.Si totusi,nu a plecat nicio afurisită de zi.Pana cand nu l-am lasat eu sa o faca.

A fost un om bun si un prieten grozav.As fi vrut sa fac mai mult pentru el.As fi vrut sa încerc mai mult.As fi vrut sa nu ma uit in ochii lui si sa stiu ca acea era ultima data cand îl vad.

Am rănit fiecare persoana care a ținut vreodata la mine.Nu mai pot sta în preajma lor.Doare prea tare.Am nevoie sa stau un timp singura.Am nevoie sa îmi pun gândurile în ordine.

Cateodata iubim prea mult pe cineva, iar alte ori nu suficient.A suferit destul.E timpul ca rănile si cicatricile sa se vindece.

Trebuia sa stau departe de el încă de când ne-am cunoscut,dar foate filmele de dragoste pe care le-am văzut m-au învățat ca inima alege singură de cine sa se întrăgosteasca.Iar inima mea la ales pe Ryan încă din prima zi.

L-am pus pe Raven sa imi promita ca nu îi va spune nimic lui Ryan.E decizia mea până la urma.Tata avea dreptate.Doar familia ce contează cel mai mult în lumea noastră.Poate ca toate astea au fost un semn.

Nu am dormit timp de 24 de ore.Pur si simplu îmi era frica sa închid ochi.Mi-a fost frică sa nu revăd din nou imaginea de la depozit.Se uita la mine atat de speriat.Pentru prima data în viata, Leone Del Rosa se teama de ceva.Si nu era moartea.Eu eram cea de care se speria.

Cu fiecare pas pe care îl făceam spre Ryan,știa că o voi face.Stia ca îmi voi calca pe inima si voi fi nevoită să aleg.Trebuia sa aleg.Si pentru prima data în viața,am facut-o.Si am ajuns sa ma coste din nou.Nu planuiam sa îi salvez viata lui Ryan cu alta în schimb.

N-am vrut niciodată sa se ajungă la asta.N-am vrut niciodată ca Leone sa moara în felul asta.Si asta numai din cauza mea.As fi putut face ceva.Poate dacă as fi încercat,as fi putut face ceva.
Poate aș fi reușit sa îi scot pe amândoi de acolo.Dar nu am făcut-o.

Cosmarul meu tocmai începuse sa se adevereasca în acel moment.Stiam ca într-o zi voi fi pusă sa aleg.Dar credeam  totusi că am o sansa sa înșel soarta.Nu am reușit.A venit,a lasat prapad,apoi și-a văzut de drum.Credeam ca îi pot proteja pe toți,dar se pare ca nu ma pot proteja nici macar pe mine.

M-am ridicat de jos si am luat ceva pe mine.Am închis usa în urma mea si am început sa cobor scarile.Casa era goala.Nu Ramon,nu Raven,nu Ryan.Trecuse ceva de cand nu mai avusesem parte de o asa liniște.Pentru prima data în viata,uram liniștea asta ca de mormânt.

Nu voiam sa îmi aud propriile gânduri.Nu mai voiam sa încep din nou sa plâng pana mi se usucă ochii.Leone nu mai era si trebuia sa ma resemnez.
Nu mai era nicio cale sa îl mai aduc inapoi.Fapta era deja făcută.Am ales cu inima,nu cu creierul.Inima la ales pe cel pe care l-am iubit dintotdeauna.

Cand ajung la ultima dreaptă,un rând de pași destul de zgomotosi încep să se audă,iar primul meu gând era faptul ca băieții se întorseseră.

Dar ma înșelasem.Usa se da de perete, iar pe ea intră Vellari,sora lui Leone.
Vine spre mine cu rapiditate si ma împinge într-un perete,cu lacrimi în ochii.