Căsătorie și război

♤capitolul 13♤

Clarissa

Aș fi vrut să-l cred,dar nu puteam s-o fac.Nu avea rost,nici nu mai conta.O parte din mine,atunci când am auzit acel ciocănit în ușa mea,și-ar fi dorit să fie el.Dar a preferat să îl trimită pe Ramon și să nu dea ochii cu mine.Prefera să facă orice altceva,dar să nu vorbească cu mine și să îmi spună în fața ce dracului crede.

În dimineața asta mă întorceam,în sfârșit,acasă.La moarte singură și sânge vărsat,dar acasă.Unde nu voi mai da de Ryan cu ochii până la nuntă.Weekendul ăsta nu mi-a folosit la nimic.Nu am reușit nici sa-l înțeleg pe Ryan,nici să îmi limpzesc gândurile.

Totuși,mi-a plăcut să fac cunoștință cu ceilalți membri ai familiei Barys.Winny este o femeie care a trecut prin multe inimi frânte și prin multe alte chestii care au dat naștere unor povești incredibile.

Ronald este un bărbat cu două facultăți terminate,cu niște maniere impecabile,amuzant,matur și un bun ascultător.Zâmbetul lui poate încălzi orice față tristă.

Ryan ar putea învăța un lucru sau două de la el.Jur,de când îl știu,nu l-am vazut niciodată zâmbind cu adevărat.Mă rog,cel puțin,nu în preajma mea.

Cât despre Antonio,este mult mai simpatic și mai deschis decât va fi vreodată Ryan.Baiatul are simțul umorului,e competitiv,ascultă destul de bine și este mult mai prietenos cu oamenii din jurul lui atunci când îi cunoaște pentru prima dată.

Măcar mama și papa s-au simțit bine.Mama și Alexandra au ajuns sa se conoască mai bine,papa și Genys au discutat mai tot timpul despre următoarea noastră mișcare,dar măcar nu s-au mai certat,eu și Ramon am discutat despre multe,iar Ryan sa abținut să nu îl omoare pe Antonio de fiecare dată când jucau ceva.

M-am desprins de Winny,luându-i mâinile între ale mele.Îmi rupea sufletul despărțirea asta,dar speram să o revăd într-o bună zi.

-Ai grijă de Ryan,mă roagă ea.Poate fi mai temperamental,seamănă cu taică-su,dar văd foarte clar dragostea ce ți-o poartă,cara mia.

Dragoste? Dacă Ryan chiar ar fi simțit ceva pentru mine,mi-ar fi demonstrat asta până acum.Dar inima lui sa închis odată cu Cassandra.

-Ai grijă de tine,Winny! prefer să spun.

Femeia mi-a zâmbit și și-a luat fiul de după umeri,intrând în conac.Am strâns din ploape,lăsându-mi capul pe spate.
M-am răsucit și am dat de zâmbetul tâmp a lui Antonio.

Băiatul avea brațele strânse la piept,așteptând,probabil,să îmi iau la revedere de la el înainte să plec.Am lăsat bagajul pe pietriș și i-am zâmbit nevinovată.

-Nu aveai de gând să pleci fără să îți rămas bun,nu-i așa? își arcuiește o sprânceană.

-Nu,normal că nu,vin spre el,apucându-l de umerii și trăgându-l într-o îmbrățișare scurtă.

Mi-a sărutat obrazul,zâmbindu-mi cu toți dinți înainte să plece.Am zâmbit în sinea mea și m-am rasucit,pornind spre  ceilalți.Trag bagajul după mine,ajungând-o pe mama din urmă.
M-am prins de brațul ei și am încercat să ignor privirile pe care mi le aruncau Ryan și Ramon.

Ryan se apleca la fiecare cinci secunde spre urechea lui Ramon,șoptindu-i ceva.Dacă îl roagă din nou sa vorbească cu mine,am să-l pognesc.Nu făcuse asta în noaptea în care ne-am cunoscut,dar cu siguranță o voi face acum.

-Știu privirea asta,aud vocea mamei în ureche.Ce sa întâmplat?

Faptul că m-am uitat la Ryan peste umăr spunea deja totul,dar tot voia să știe ce este în neregulă.Am oftat lung,trecându-mi mâinil prin păr.
Mama a zâmbit pe furiș,luându-mă de după umeri.