Căsătorie și război

♤capitolul 28♤

Ryan

Noi,oamenii,facem lucruri stupide când vine vorba de cei la care țineam.Nu-s mândru de felul în care sunt,dar nu îi puteam lasa pe niciunul dintre ei să își riște viața doar pentru ca eu nu am toate țiglele pe casă.

Ar fi putut fi ultima dată când îi vedeam,dar se pare ca Maroni avea alte planuri cu mine.Nu stiu ce are de gând, dar pot sa spun ca încercarea mea de a ma răzbuna a eșuat lamentabil.

Știam că nu am șanse,dar nu ma asteptam sa ma folosească drept momeală.La ora asta as fi fost deja aruncat pe undeva.Nici macar îngropat sub pământ.Poate facut bucățele si aruncat la marginea orașului.

Nu cunosc modul în care Maroni își face treaba,pentru ca ori o face el si nu îl vede nimeni,ori își pune gorilele fără minte sa o facă.

De ce a fi eu valoros pentru el? Atât ca momeala pentru cineva,atat cat si în viață.Ce vrea atat de mult Maroni sa obțină de pe urma mea? Bani? Sa își stingă dorința de sânge sau de răzbunare?

5 ani am călcat pe capcane,dar pe asta o vazusem venind.Stiam la ce pericol ma expun,si totuși,sa fiu al naibii daca mi-a mai pasat vreo secunda.Asa tata,asa fiu.Doar ca tata nu se arunca cu capul inainte.

Ar fi avut un plan,iar daca acela ar fi eșuat,ar fi avut un plan la planul de rezervă.Atatea generații de căpetenie,iar eu sunt singurul care este folosit pe post de momeala,apoi condus spre o moarte rapida sau lentă.
Tata ar fi tare mândru..

Mi-am deschis încet ochii,încercând sa ma adaptez la lumina ce era deasupra mea.Mi-am ridicat capul si m-am uitat o secundă împrejur.Ma aflam într-o clădire.

Erau câteva găuri în acoperiș care ma făceau să îmi dau seama ca era lumina afara.Simteam miros de vopsea și de sânge.Cred ca tocmai am gasit locul unde Maroni îi omora pe cei care îl călcau pe coada.

Nici nu apucasem sa ma dezmeticesc bine,ca o voce sparge liniștea clădiri.

-E aici?

Am început să mă zbat pe scaun,în speranța că ma voi putea sa ma eliberez,dar frânghia cu care eram legat era prea mult prea strânsă.

Vocea este urmată de un set de pași, care încep sa se apropie din ce în ce mai mult de mine.

Pentru situația în care eram,daca m-ar  fi văzut cineva,ar fi zis cu siguranță ca sunt nebun,pentru ca paream destul de calm.Inima nu începuse sa mi-o ia la goană,dar eram nervos si nerăbdător sa aflu ce dracului are de gând nemernicul ăla.

În cele din urmă,pași se opresc și ieșind din partea umbroasă a clădiri,apare Wolfe împreună cu doi tipi care stăteau în jurul lui ca niste goriele fără minte,dar gata sa atace în orice moment.

Si ăștia sunt genul de câini de pază pe care i-ar avea Maroni,nicidecum Wolfe.

-Cum am promis,domnule Wolfe,îi spune unul dintre ei,cu o voce mândră.

-Ce lingușitori! șuieră Wolfe.Vad ca Maroni si-a ales cu atenție "echipajul" de nenorociți.

Sa sprijinit în baston si a facut câțiva pasi spre mine.

-Ma bucur sa te revad,băiate,spune el zâmbind.

-Nu pot spune același lucru si în cazul tau,schițez un zâmbet strâmb.

-Știi de ce te afli aici?

-Nu îți voi lua acesta plăcere încercând sa ghicesc.Te rog,Wolfe,spune-mi.

Înainte să îmi răspundă,se intoarce  către cei doi,cu o privire serioasă.

-Unde e Maroni? Îi întrebă.