Căsătorie și război

♤capitolul 10♤

Ryan

În secundă asta,amintirile mele se duseseră dracului.La modul cel mai serios.Capul mă durea în ultimul hal,de parcă mi-am petrecut întreaga noapte dând cu capul de toți pereții din casă.

Am băut și am tot băut,pentru că alcoolul era scăparea mea.De fapt,cred că era scăparea oricui.Cu toții ne apucăm de băut dintr-un anume motiv sau fără a avea unul.

Eu m-am apucat de bătut ca să uit de durerea din piept,că dacă aș fi găsit o cale să îmi scot inima din piept și să o calc dracului în picioare,ca să nu mă mai doară,aș fi făcut-o într-o clipă.

La ce mai e bună o inimă deja zdrobită? A mea era praf.De vreo doi ani încoace,încă era făcută țăndări.Trecusem peste,dar inima nu uită.Amintirile nu pier,iar karma ți-o dă când te aștepți mai puțin.

Mi-am deschis ochii,dar mai bine nu o făceam.M-am întins,ca de obicei,după telefonul pe care îl lăsam de fiecare dată pe noptiera de lângă pat.

L-am pipăit cu degetele,dar nu l-am găsit.Mi-am îndreptat privirea încețoșată spre ceasul de pe perete,care indica ora 10.

Stai,de când aveam eu un ceas pe perete? Am dat pătură la o parte de pe mine și mi-am văzut abdomenul cuprins de mâna cuiva.O parte din mine își dorea să fie Clary,dar nu în viața asta.

Mi-am trecut degetele peste ploape și am clipit des.Nu numai că o dădusem în bară lamentabil aseară,dar nici nu mai eram acasă la mine.

Ci în camera Cassandrei,care,la dracu,nu se schimbase nici un pic în doi ani.Aceiași pereți rozi,aceiași toaletă cu oglindă,dulap,postere,chiar și patul rămăsese la fel.

Am înjurat printre dinți si m-am smuls de lângă ea fără să-mi pese dacă o trezeam sau nu.Asta era a doua cea mai mare greșeală pe care o făcusem vreodată în viața mea.

M-am grăbit să-mi aduc hainele de jos și să mă îmbrac,înainte ca cineva să dea dracului buzna peste noi.Aveam multe explicații de dat,apoi aveam de gând să mă spăl pe dinți până nu îi mai simțeam gustul.

Am tras tricoul peste cap și m-am îndoit ca să îmi aranjez părul în oglinda aia minusculă a ei.Mi-am trecut de câteva ori degetele prin el,să îl fac să arate cât de cât decent,dar ochii mă dădeau oricum de gol.Mi se duseseră de tot în fundul capului.Arătam de parcă eram ultimul drogat de pe stradă.

În toată agitația mea,Cassandra se trezise,în sfârșit,și ea,mai confuză decât mine.Prima ei reacție a fost să se uite sub cearceaf.Apoi,după ce și-a dat seama ce făcuserăm,sa pleznit peste frunte.

-Neața,rază de soare! Ai idee ce sa întâmplat aseară? o întreb,în timp ce îmi încălțam,ca ultimul dement,teneși.

-Întoarce-te! îmi spune,coborând din pat înfășurată în cearceaf.

-Nu te flata singură,știu deja ce se află sub cearceaful ăla.

-Fă-mi plăcerea asta,îmi zâmbește strâmb.

Cel puțin,știu că este la fel de dezgustă ca mine de ce sa întâmplat între noi.Măcar atât.Mi-am dat ochii peste cap și i-am făcut pe plac.

Mi-am strâns brațele la piept,prefăcându-mă că culoarea pereților din camera ei este cel mai interesant lucru din lume.

Înjură printre dinți și își îmbracă blugi,lăsându-și sutienul neînchis la spate,cu bretelele care îi cădeau de pe umeri.Și-a dus mâinile la spate și sa chinuit să îl închidă.

-O să te holbezi la mine prin oglindă sau o să vii să mă ajuți? îmi cere nervoasă.

-Ești fată mare,descărcă-te! i-o trântesc.