Căsătorie și război

♤capitolul 30♤

Pana unde am fi în stare sa mergem pentru persoana pe care o iubim?
Glonțul acela îmi era destinat mie si totuși nu a ezitat nicio secunda sa se puna în pericol ca sa ma salveze.

Cea pe care o vad în oglindă nu sunt eu.
Cearcăne,buze crapate,nedormita si cu 100 de gânduri ce îmi invadează fiecare coltisor al minți.Mi-am lipit palmele de marginile chiuvetei si am am tras aer în piept.Inspira si expiră,Clary.

Va fi bine.Trebuie sa te calmezi.Trebuie sa te calmezi.Trebuie sa o faci,astfel îți vei pierde dracului mințile.

Nu trebuia sa se arunce în fața glontului așa.Nu trebuia sa faca asta pentru mine.Nu după tot ce a pățit din cauza mea.Nu am fost niciodată persoana potrivită pentru el.

Am știut doar sa îl rănesc.I-am facut mai mult rău decât bine.Sa ma îndrăgostesc de el si el de mine a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o amândoi.

Cel mai bine ar fi sa plec cat mai departe de el când toate astea se vor termina.Dar am puterea sa o fac? Sunt în stare sa plec din nou de lângă el,deși știu ca îi fac rau?

Am tras aer în piept si am ieșit pe usa.De două zile ma învârt prin spitalul asta împreună cu ceilalți.Ramon a fost prima persoană pe care l-am sunat în legătură cu Ryan.Cand a venit vorba de Raven,am ezitat puțin.Nu stiam daca voia sau nu sa ma mai vadă.

Pana la urma,au apărut amândoi.Abia daca îl privea pe Raven.Doctorul apare dintr-un alt salon,iar Ramon îl ia la rost.Ma asez pe scaun de langa Raven și îmi las capul pe spate.

-Cum te simți? ma întreabă.

-În legatura cu tăietura din palma sau cu Ryan?

-Cu ambele.

-Am avut și zile mai bune.

-Încă nu mi-ai zis cum ai căpătat-o.Sau ce sa întamplat când ai plecat din Londra.De fapt,nu mi-ai adresat vreun cuvânt de 2 zile.

M-am întors spre el și mi-am asezat palma peste a lui.

-Iarta-mă,îi cer eu.Mă gandesc numai la el.E vina mea ca este în stare asta,Raven.Ma salvat pe mine,dar pe el cine îl salvează?

-Oh,Phoenix.Nu îi poți salva mereu pe toți.

Nici macar nu am avut timp sa reacționez.Am auzit cele două gloanțe trase simultan,apoi ma pregăteam sa încasez durerea ce urma sa vină.Am reușit sa scap de Maroni,dar cu ce cost?

Ramon se întorce la noi si se lipește de zid,îngândurat.Si-a așezat brațele la piept si ma privit pe sub gene.

-Ceva năutați? îl întrebă Raven.

-Nimic.Încă este în comă.Doctorul a spus că nu știe cand se va trezi,ne spune,dar cand o face,se uita doar la mine.

Pentru o secundă,chiar crezusem ca am reușit.Ca îl salvasem.Acum s-ar putea sa nu se mai trezească niciodată.

-E numai vina.Daca..

-Daca ce? mi-o taie Ramon.Ce puteai face tu mai exact,Clary? Era mai bine daca ce? Daca erai tu în locul lui? L-ai salvat din mainile lui Maroni.Te-ai ținut de promisiunea pe care mi-ai făcut-o.Să se pune în fața pericolului pentru a te salva pe tine,a fost decizia lui.

-Da,l-am salvat.Dar acum sunt pe cale sa îl pierd din nou a nu stiu câta oara.Nu mai pot,bine? Nu îl mai pot vedea în felul asta.În durerea asta pe care o simte numai din cauza mea,încercând să mă abțin să nu țip.

N-am dormit de 32 de ore,sunt cu nervii la pământ,sunt stresata,iar doctori nu ne pot spune nimic concret.Vor fi câteva zile? Vor fi săptămânii? Luni? Ani? Se va mai trezi vreodata? Sau va pieri si nici măcar asta nu au curajul sa ne spună?