Căsătorie și război

♤capitolul 24♤

Ryan

Era trecut deja de miezul nopții.Am avut conversatia cu Clary acum 2 ore.Si tot acum 2 ore am început să dau pahar după pahar pe gât.

-Nu vrei sa faci o pauză?

Ma intreaba Ramon,îngrijorat de starea mea.

-Ori bei cu mine,ori ma lași în pace.

Îi raspund prietenului meu.

Stiam ca am sa regret asta.Chiar trebuie sa învăț să-l refuz.

-Să știi că alcoolul nu te va face sa uiti de ea,Ryan.

-Nu mai spune.Ti-am spus ca a fost o idee proastă.

-Nu a fost o idee proasta.

-Ba a fost.De ce nu am plecat eu acasa?

-Uite,îmi pare rau,bine? Încercăm doar sa te ajut.Jur ca nu am mai văzut pe chipul tau un zâmbet de ani întregi.

Îi arunc o încruntătură,dar avea oarecum dreptate.Nici măcar eu nu îmi mai duc aminte când am zâmbit ultima dată.

Imi strâng brațele la piept si ma uit pe geam.Artificiile încă mai luminează din cand in cand cerul,iar cuplurile trec prin fața restaurantului,zâmbind.

-O să se rezolve,Ryan.Promit.

Face cam multe promisiunii de la o vreme.Si unele pe care chiar le-am încărcat de prea multe ori.

-Ar trebui să te întorci acasă.

-O să mă prefac ca nu ai spus asta.

-Ramon,deschide ochii,prietene.Eu si Clary nu vom mai fi niciodată împreună.Nici măcar prietenii nu putem fi,dar ceva mai mult de atât.Am încercat varianta ta.Nu a funcționat prea bine după cum vezi.

Ridic paharul deasupra capului,pregatindu-ma sa beau si ultima gură din el,dar Ramon mi-l smulge din mână si îl golește în ghiveciul unei flori.

-Vrei sa îți reamintesc cum faceai tu cand te-a părăsit? Te înbătai si apoi spargeai tot ce prindeai la mâna,până oboseai și,într-un final,adormeai.Doar atunci mai uitai de dorul ei.

-Tu de partea cui esti? îl întreb eu,nervos.

-Termina,Ryan! Nu e ca si cum tu nu ai ranit-o cand erați împreună.Nu vreau sa crezi ca te-am forțat sa faci asta,dar va-ti rănit în mod egal.Iarta-ma,dar asta,arata cu totul spre mine,nu mai e vehicul tau.Asculta-ma odată în viata si nu mai face atat pe orgoliosul îngânfat.

Ma simteam de parca discutam cu tata.Dar îmi amintesc destul de bine.Cand adormeam,nu puteam scapa de imaginea ei.O visam fără să vreau.

Dupa perioadele de suferință și insomni,care au durat câteva luni,devenisem un robot care repeta aceleași comenzi mereu si mereu.

Ma trezeam,mâncam,ma înbăteam,ma plimbam un timp,apoi veneam acasa si ma puneam în pat să dorm.

Mâncam mai mult doar la rugămintile Jessicăi.Am avut o perioadă neagra.Nu mai fusesem atat de rau de cand ma despărțisem de Casandra.Ma uitam în oglinda si nu ma recunoșteam.

Cateodata îmi era si silă sa ma mai uit la mine.Eram un om distrus.Un om care murea în fiecare zi cate putin.Simteam ca îmi lipsește ceva.Si acel cineva era ea.

-Nu cred ca am fost singurul care la văzut pe Del Rosa la dreapta ei.Nu doar eu sunt nebunul de aici.Si-a pus încrederea în el,iar el a tradat-o cu prima ocazie.Daca a tradat-o odata,cel va opri sa nu o faca iar? Si de data asta,asa cum e el,o sa se răzgandeasca dintr-o data si își va da seama ca vrea capul ei în schimb.