Căsătorie și război

♤capitolul 29♤

Clarissa

Stiu ca Ramon avea impresia ca aveam sa îl găsesc acolo unde îi era si telefonul,dar aveam să-l gasesc pe Ryan printr-un singur mod:Să-l găsesc pe Maroni însuși.

Nu văzusem niciodată Italia.Era mai frumoasa decat ma asteptam.Ryan a fost un puști norocos.

-Esti sigur ca aici este? îl întreb pe bărbat.

-Sunt sigur,mă asigură el.Aici l-am lasat.

-De ce nu ai pus mai multe întrebări? De ce nu l-ai însoțit?

-A spus că cu cât stiu mai puține,cu atât e mai bine.În plus,el este șeful.Eu doar urmez ordinele.

Unde ia găsit oare? Raven si Leone nu ma lasau sa ies pe usa până nu le spuneam ceva.

-Ar trebui să încercați să mai gândiți si voi de uni singuri câteodată.Sau să-l mai opriți din când în când vrea sa faca vreo prostie cat el de mare.Știți foarte bine ce fel de om este Maroni.

-Nu stiam ca avea de gand sa îl provoace,altfel as fi încercat să îl opresc,dar el nu asculta de nimeni.

-Aici nu pot sa te contrazic.Inca ma mir cum de a ramas în viață atat timp.Si nu ar fi trebuit pana acum sa va dați seama când e pe cale sa faca o prostie?

-De ce nu l-ai oprit tu,daca îl cunoști atat de bine? Pana la urma,a fost logodnicul tau,îmi reproșează.

-Pana la urma,este seful tau de 5 ani,io întorc.Lucrați pentru el de atâta timp.Credeam ca macar unuia dintre voi îi pasa suficient de el încât sa îl tragă înapoi pe linia de plutire atunci când este nevoie.

-Îmi pasa de el.Poate prea mult,dar nu te poți înțelege cu el.E încăpățânat.E cel mai încăpățânat om pe care îl cunosc,dar e si un om bun căruia îi pasa de noi.Daca nu vrea sa auda nimic din ce nu îi convine,va face tot posibilul sa se prefacă ca nu exiști.

-Nu pot sa spun ca e doar vina lui ca a ajuns in situația asta.E si vina mea.

-Vina ta? De ce?

-Am luat niște decizii stupide în viața,crezând ca fac de fapt un lucru corect.Am dat-o în bară.

-Cu toți greșim.Important este cum ne reparam greselile.

-Mersi,Alvarez.Ryan a avut noroc sa te aibe lângă el tot timpul asta.

-Multumesc,Clarissa.

Îi zâmbesc scurt si cobor din mașină.

-Nu sta aici.În momentul ăsta,chiar nu ai cu ce ma ajuți.

-Esti sigura ca nu pot ajuta?

-O să fac tot ce pot sa îl salvez.Promit.

Acesta da din cap afirmativ si o tai spre intrare.Spre surprinderea mea,barul era gol.Era o liniște ca de mormânt si nu îmi plăcea.O iau prin mese până ajung la una care era pătată de ceva care semăna cu sângele.

- Nu îți face griji.Nu e sângele lui.E doar puțin vin varsat,se aude o voce.

Ma întorc si dau de ochi sumbri a lui Maroni.Nu îl văzusem niciodata în realitate.Era un tip la vro 40 si ceva de ani,cu cateva fire de par alb care ieșeau în evidentă si cu un rânjet ciudat pe față,care îți dădea fiori pe sira spinari.

-Presupun ca știi de ce sunt aici.

-Stiu foarte bine de ce esti aici,Clarissa.
Dar,înainte de toate,hai sa discutam puțin.Ia loc,te rog.

M-am așezat pe scaunul din față lui și mi-am împletit degetele între ele.

-De ce noi? Îți facem concurența? Te simți amenințat de niște asa zici "copii"? Si chiar nu înțeleg de ce ti-ai pierde vremea sa ne elimini,cand sunt singură ca ai lucruri mai bune de făcut.Acum,tu l-ai răpit pe Ryan cu un motiv.L-ai facut o asa zisă "momeala".