Întotdeauna... tu - VOL 2 -

CAPITOLUL 4 - ÎNTÂLNIRI, PRĂJITURI ȘI DRAMĂ - PART 2

Sunt în fața automatului de cafea de pe  holul universității și aștept ca paharul meu să se umple, când sunt luat prin surprindere de o mișcare în spatele meu.

Mă răsucesc rapid, dând cu privirea de Jackson care pare foarte bine dispus astăzi.

Idiotul.

― Hei, omule. Nu ai mai dat semne de viață, spune, bătându-mă frățește cu palma pe umăr, iar eu pufnesc ironic înainte să mă răsucesc în direcția automatului și îmi iau paharul aburind.

― Ce pot să spun? Am vrut să stau în banca mea, îi răspund în timp ce încep să circul pe hol, dar bineînțeles că mă urmărește.

― Nu ești genul care se dă înapoi așa, spune Jack, purtând pe chip o expresie confuză.

― Nu ai idee cum sunt eu, de fapt, Jackson. Nu încerca să mă ghicești. Ce naiba ai făcut la petrecerea aia? Erai și tu acolo, nu? Îți văzusem motocicleta.

Frumușica aia a lui verde criptonită ai putea să o recunoști oriunde. Dar nu aș trăda-o niciodată pe Hazel a mea, salivând la altele.

― Da, dar mi-am luat tălpășița când lucrurile au început să o ia razna, spune cu un oftat. Doar că tu nu prea ai mai vorbit cu noi, pare că ai renunțat la curse.

― Nu am renunțat la curse. Doar că nu vreau să iau parte la chestii idioate. Când se va organiza ceva mai bun decât orice a fost dezastrul ăla, mai vorbim.

― Mă vei lăsa să îmi iau revanșa? întreabă, ținându-și capul ușor pe o parte cu șuvițele albastre atârnându-i pe față.

Chicotesc în mod arogant, arcuindu-mi o sprânceană.

― Poți încerca. Sau poți sta în banca ta, înainte să îți mânjești reputația și mai mult.

Nu pare jignit, nici măcar nu încearcă să se apere. Doar râde, trecându-și o mână prin păr.

― Auzi, am văzut că în ultimul timp te cam ții după roșcată. Katherine, fata aia.

― E Katerina, nu Katherine, îl corectez cu o urmă de iritare în glas.

Pare să o perceapă, căci se încordează brusc, adoptând o expresie serioasă.

― Scuze. E ceva între voi? întreabă cu reticență, făcându-mă să rămân cu gura căscată. Adică, dacă e așa, stau în banca mea. Dar fata e drăguță. Mi-ar plăcea să ajung, știi tu, să o cunosc mai bine.

Zâmbetul pervers de pe fața lui mă face să vreau să i-l șterg cu un pumn. În niciun caz! Ultimul lucru de care are nevoie Katerina e de un tâmpit ca Jackson care vrea doar să i-o pună.

― Stai cuminte, îl avertizez. Fata aia e off-limits. O lași în pace, Jackson.

― Oh, haide! E fată mare, poate decide de una singură. Și sincer nu cred că mă va refuza, adică nici tu nu m-ai refuza dacă ai fi în tabăra adversă.

Într-un moment de furie, îl apuc cu ambele mâini de gulerul jacketei și îl împing spre perete, izbindu-l cu putere.

Pare că rămâne fără aer pentru câteva momente din cauza impactului, adoptând o expresie schimonosită.

― Dacă te legi de ea, o să avem o problemă. Katerina nu va fi jucăria ta.

― Sam?

Îmi măresc ochii, luat prin surprindere atunci când aud vocea Katerinei. E în spatele nostru și probabil a auzit totul.

Drace...

Mă răsucesc în direcția ei, fixând-o lung, rugându-mă să nu mă ia la șuturi în fund acum pentru că vorbesc în numele ei.