CAPITOLUL 10 - DECADENȚĂ - PART 1

164 25 0
                                    

― Adriana m-a părăsit, spun cu o voce pe care nu o mai recunosc.

Sunt frânt, sunt distrus. Ana a plecat, luând totul cu ea. Luându-mi inima și rupând-o în două.

― Ce naiba...

Katerina e atât de uimită încât scapă din mâini paharul cu suc de portocale.

Mă reped imediat spre ea, oprind-o din a încerca să adune bucățile de pe podea cu mâinile.

― Ce naiba s-a întâmplat? întreabă cu o expresie deprimată. Nu cred pentru o clipă că nu mai voia să fie cu tine. Fata te iubește la nebunie!

― Tocmai de asta, spun în timp ce curăț podeaua de cioburi și resturi de suc, urmând să continui să îmi fac bagajele. Mă iubește atât de mult încât s-a sacrificat pentru mine. Taică-său a amenințat că mă bagă la pușcărie pentru curse ilegale.

Katerina scoate un icnet de șoc, urmând să se așeze pe canapea, răsuflând agitat.

Nu ar trebui să o stresez și pe ea în momentul ăsta. E foarte sensibilă în ultimul timp și trebuie să se ferească de orice fel de stres până când va naște.

Mă poziționez în fața ei, trecându-mi o mână prin părul de un roșu intens, creț și îi zâmbesc ușor.

― E în regulă, Kathy.

― Nu, nu e! Nenorocitul de taică-său îi controlează viața! El... A făcut-o să renunțe la copilașul ăla... Un copilaș făcut din iubire!

Izbucnește brusc în lacrimi, acoperindu-și chipul cu palmele. Subiectul ăsta a rănit-o mai mult decât credeam că e posibil. Katerina are o slăbiciune pentru copii, acum. Mai ales cei nenăscuți.

O cuprind imediat în brațe, încercând să o liniștesc.

― Kathy... Te rog, nu plânge. O să fiu bine. La fel și tu.

― Pleci, nu-i așa? întreabă după ceva timp în care nu a făcut decât să suspine.

― Nu pot rămâne în New York. Simt că mă sufoc. Ana m-a rugat să stau departe. Așa că asta fac.

― Samuel! Realizezi că nu vrea de fapt să stai departe, nu-i așa? Nu face prostia asta, luptă pentru ea!

― Am luptat cu toate armele, Katerina! mă trezesc urlând. Dar în ochii părinților ei sunt un nimeni, iar aceștia îi vor face tot ei viața un coșmar dacă continui să trag de chestia asta. Nu va funcționa! O iubesc ca naiba, dar iubirea nu o poate salva de oamenii ăia. Crede-mă că am încercat! Am încercat și nu am facut altceva decât să o rănesc mai mult!

Katerina rămâne mută, uimită de reacția mea. Plâng, disperat, aterizând pe podea și prinzându-mi capul între palme.

― O iubesc...

― Știu, spune ea, apărând în spatele meu și înconjurându-mă cu brațele. Știu, Sam. O iubire ca asta nu moare. O să vezi că nu s-a terminat. Într-o zi, se va întoarce la tine, iar tu la ea.

***

― Rex va trece pe la tine, Kathy, îi spun cu un zâmbet strâmb după ce termin de împachetat. O să aibă grijă de tine. E un tip de treabă, să nu te îndoiești de asta.

― Sam... Știi că o să fiu bine, nu te îngrijora pentru mine, îmi spune, dar nu mă poate da la întors.

Deja l-am făcut pe Rex să jure că nu o lasă singură. Părinții ei habar nu au de sarcină, nici nu îi vorbesc măcar. Nu e nimeni lângă ea în afară de niște prietene false. Are nevoie de o persoană de încredere.

Întotdeauna... tu - VOL 2 -Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum