Trece aproape o lună de când Ana nu îmi mai răspunde la mesaje. Nu răspunde la apeluri. Nu mă privește în ochi când iese de la liceu, deși o strig cu putere, dar în ciuda tuturor eforturilor de a ajunge la ea, dispare imediat în mașina tatălui său.
Aparent, acum o duce și o aduce personal înapoi de la liceu. Nu am idee ce se întâmplă, dar simt că o iau razna.
― Hei...
Rex se apropie de mine și își sprijină mâna pe genunchiul meu, oprindu-mi piciorul din a porni de nebun, tremurând incontrolabil.
Îmi trec mâinile prin păr, simțindu-mă pe cale să izbucnesc în lacrimi. Nu am mai simțit lipsa nimănui în felul ăsta. Nici măcar a părinților mei.
O iubesc ca naiba și nu pot să scap de asta chiar dacă aș vrea. Dar nu vreau. Știu că Ana nu m-ar lăsa așa, pur și simplu. Știu că mă iubește. Se citea clar pe chipul ei. Ceva s-a întâmplat acasă. Părinții ei i-au făcut ceva.
― Măi, papă-lapte! Spui că ți-e dor de ea, nu-i așa? Vrei să știi ce s-a întâmplat? Du-te acasă la ea și află.
Îmi ridic privirea din pământ și îl fixez pe Rex cu o privire acidă. Are sens, dar probabil s-ar ajunge la un scandal și nu vreau să îi fac asta Adrianei. Nu vreau să o rănesc mai mult decât probabil o fi deja rănită.
Îi spun și lui Rex asta.
― Ești un cretin. Probabil fata aia așteaptă să faci ceva. Singură nu îi poate convinge pe părinții ei că vă iubiți cu adevărat. Trebuie să le arăți că ești dispus să lupți pentru ea. Du-te acolo și vezi ce naiba se întâmplă.
Încuviințez ușor, deși nu știu dacă voi fi în stare să dau ochii cu ea fără să mă frâng. Perioada asta a fost cea mai întunecată din viața mea și realizez că fata asta nu mi-a furat doar inima. Mi-a furat și sufletul și îl tine strâns în mâinile ei. Am nevoie de ea ca de aer.
Mă ridic brusc de pe piatra rece, repezindu-mă spre Hazel și o încalec rapid, pornind motorul.
― Du-te și ia-ți fata înapoi! strigă Rex din urmă, cu mândrie.
Asta voi face.
Are optsprezece acum. Ziua ei a fost acum câteva zile, iar nimic nu o mai poate ține legată acolo. Dacă încă mă vrea, o voi lua cu mine.
Ajung curând în fața casei ei și observ că toate luminile sunt aprinse.
Îi scriu rapid Adrianei un mesaj, anunțând-o că sunt aici, ca să nu mă aflu în situația în care părinții ei să mă reducă la tăcere fără ca Ana să știe că m-am întors pentru ea.
Apăs pe butonul soneriei și aștept ca ușa să se deschidă, iar tatăl iubitei mele își face apariția în prag, evident nervos.
― Ce naiba cauți aici? întreabă, scoțând fum pe nări.
― Țin să cred că e evident, răspund, simțind cum îmi pierd răbdarea. Nu o poți ține departe de mine la infinit. Ana mă iubește, iar eu o iubesc pe ea. Dacă ai de gând să îmi dai un șut în fund, te anunț că are optsprezece și o pot lua direct, chiar acum, cu mine.
Tatăl Adrianei izbucnește imediat în râs, urmând să mă trezesc pe neașteptate cu un pumn în față.
Aud un strigăt terorizat și realizez că Ana e aici și a văzut scena.
Nenorocitul.
Iubita mea țâșnește pe ușă, aruncându-se în brațele mele atunci când mă vede și mă străduiesc să nu aterizez la pământ din cauza impactului.
CITEȘTI
Întotdeauna... tu - VOL 2 -
Roman d'amour"De două ori... tu" - Volum din perspectiva lui Samuel Reed. ¦Al doilea volum din serie.¦ ______________ Încă din prima clipă în care a întâlnit-o, Samuel a știut că o va iubi. Adriana era tot ceea ce el putea dori: Amuzantă, plină de viață, isteaț...
