Întotdeauna... tu - VOL 2 -

CAPITOLUL 9 - DURERE - PART 2

Suntem în pat, unul lângă altul, Ana fiind ghemuită la pieptul meu și dormind profund. Deși sunt treaz și am nevoie disperată să merg la baie, nu mă mișc din loc pentru că nu vreau să o trezesc. Cearcănele proeminente din jurul ochilor ei îmi sfâșie inima. E epuizată și are nevoie să se odihnească. Nici de al naibii nu mă mișc de aici acum că a reușit în sfârșit să adoarmă.

A plâns ore în șir, ore în care nu știam cum să fac să o liniștesc. Nimic nu putea ajunge la tristețea din sufletul ei.

Era însărcinată, iar eu nu știam. Nu am fost acolo lângă ea să o protejez când părinții săi au decis efectiv în locul ei ce să facă cu propriul corp, cu propriul copil. Au forțat-o să renunțe la sarcină, deși ea ar fi vrut să vină la mine să îmi spună. Ar fi fost fericită cu ideea. Dacă stau să mă gândesc, nici mie nu mi-ar fi părut rău. În niciun caz nu aș fi împins-o să avorteze.

O îmbrățișez instinctiv, răsucindu-mă în direcția ei și îi privesc chipul acum relaxat în timp ce doarme cu gura ușor întredeschisă.

Îmi trec ușor degetele prin părul ei, dând șuvițele care îi acopreau chipul la o parte, după ureche.

Oftează ușor, zâmbind puțin, parcă bucurându-se de atingerea mea chiar și adormită.

O iubesc atât de mult încât mă doare. Inima mi se frânge în mii de bucăți acum și nu știu cum să o fac să se simtă mai bine. Nu știu ce pot face. Tot ce îi pot oferi acum e iubirea mea. Dar nu știu cum să îi ofer alinare.

Efectiv am abandonat-o. Nu am încercat să vin acasă la ea mai devreme. Dacă aș fi făcut-o, probabil lucrurile ar fi stat altfel, iar ea acum mi-ar fi vorbit bucuroasă de micuțul din pântece.

Dar acum micuțul nu mai este.

Simt cum o lacrimă îmi curge pe obraz, dar o șterg imediat, încercând să îmi controlez emoțiile. Nu pot plânge acum. Vreau să fiu puternic pentru ea. Dacă m-ar vedea plângând, ar face-o și ea, din nou. Iar eu vreau doar să nu mai verse alte lacrimi. Vreau să o fac să se simtă din nou în siguranță. Să se simtă bine. Liniștită. Fericită.

Închid ochii preț de câteva clipe, sperând să adorm și eu, dar o simt pe ea mișcându-se din loc și realizez că se trezește.

Îi zâmbesc atunci când o văd deschizând ochii ăia frumoși, iar ea îmi răspunde cu același gest. Buzele i se curbează în mod adorabil și îmi dau seama că se simte puțin mai bine.

Pare mai odihnită acum. Slavă cerului.

Se întinde puțin, scoțând un fel de mieunat, iar eu chicotesc înainte să mă aplec deasupra ei și să o sărut delicat pe buze. Să îi simt moliciunea buzelor și gustul dulce după atâta timp mă face să cred că aș putea avea un orgasm doar făcând asta. Doar sărutând-o. Mi-a fost atât de dor de ea.

O strâng în brațe, lipind-o de corpul meu și sărutându-i pielea din jurul gurii, coborând ușor pe gât.

Oftează, dându-mi de înțeles că îi place și mă înconjoară cu brațele.

Tot ceea ce fac e să o sărut. Nu mă împing mai departe pentru că nu sunt sigur că e pregătită după tot ce s-a întâmplat. Mor de dorința să o ating, să îi absorb durerea, oferindu-i numai plăcere, dar vreau să fie ea cea care face primul pas. Când va vrea ea.

Mă înconjoară la rândul său cu brațele, răspunzându-mi sărutului și încurajându-mă să îmi împing limba înăuntru atunci când își desface buzele pentru mine, făcându-mi loc.

O sărut mai adânc, mai flămând, simțind cum mă topesc în brațele ei.

Îmi trec degetele de la ambele mâini prin părul ei, peste obraji, pe brațe, simțind-o toată în timp ce încep să mă frec ușor de ea, instinctiv. Mă opresc atunci când realizez ce fac, dar când o fixez cu privirea, îmi dau seama că nu o deranjează. Mă acceptă.