te-ai născut din fum
şi vei muri în foc
uiţi de asta până când
ridici privirea
încet, încet...
de vei vedea cerul
îmbâcsit şi negru
să repeţi după mine
demonii fumează
uite, acolo sus,
la balconul junglei
in care trăim de atâta timp
cântând serenade dureroase
pentru viată, pentru moarte
fiecare, pe rând
în timp ce demonii râd
şi fumează.
Şi de vei vedea o dâră
alburie, sihastră
străpungând fumul insipid
şi divin
să repeţi după mine
demonii flutură batiste
plângând amarnic
plângând rece
nu ştiu ce le veni
dar să repeţi după mine
că demonii se cufundă
in plăcerea de a-l vedea
pe celălalt răpus de negură.
iar atunci când picuri de ploaie
vor ajunge la tine
să ştii că lacrimile
sunt pentru tine
tu nu faci nimic altceva
decât să te caţeri până la ei
acolo, sus
şi atunci
ei ce vor face?
