Cineva a tras o linie clară
între mine și tot,
a lăsat-o să se topească în pământ.
Cineva m-a luat de pe
veranda înghețată,
pe care alunecau zilele
albe.
Cineva a lăsat să piară
conștiința de mult rătăcită
în înalt.
Cineva a adunat tot din toate,
și le-a împrăștiat în lumini ambientale,
pe care le-a agățat în artificii.
De la amiază.
