Un Paris decolorat,
clădiri uscate de soarele
ce bate în geamuri mari,
oraş modern şi îmbătrânit
şerpuit de o răsuflare grea
de pe bancheta din spate.
O portieră trântită.
O privire apusă care surprinde umbra şoferului
ce se pierde în lumina fierbinte şi acră a deşertului
Minute prăpăstioase care curg
prin trupul înăbuşit de căldura ultimului viraj.
Oamenii privind pe ferestrele birourilor
cu mâinile în buzunare
şi cu zâmbetul serios
s-au stins.
Lumina amiezii coboară,
se ascunde după imobile
şi piere...
Cetatea luminilor reînvie
uşor, uşor
din cenuşa întunericului
şi gloate de scântei
atârnă de cetina oraşului...
Şoferul n-a mai venit
iar noaptea nu a mai plecat.
Bancheta din spate -
veşnic ocupată.
