Nu mai are răbdare să
aștepte ca mercurul
din vene
să coboare.
Gândurile amorțite
i-au secat în obraji.
Nu mai are răbdare
să vadă cum trotuarul
nu se transformă într-o
cale ferată.
Un tren venind în viteză
să spulbere suflările
grele.
Doar ele.
Nu mai are răbdare
să clipească.
Închide ochii.
Fond negru peste
tot ce a rămas.
Nu mai are răbdare
să stea în bazarul bizar.
Pe trepte îndoielnice,
urcă.
La picioarele lui,
tresaltă lumea.
Tresaltă, tresaltă, tresaltă...
Ca mercurul din corp,
din felinare stinse,
din priviri vădite,
din lumina albă,
din tot...
