Acele ceasului s-au înfierbântat
de atâta timp pierdut
iar fiecare minut care trece
înseamnă un nou val de foc iminent.
Pământul fierbe la mii de metri
sub noi
căci şi acolo există timp
dar aerul pe care îl inspirăm
arde de ceasuri bune
pentru că timpul nostru
s-a evaporat deja.
Ochii oamenilor clocotesc
în orbite
şi frunţile le ard -
doborâţi de boala omenirii
şi palmele fierbinţi caută
sub hainele ude
ale semenilor
inima rece
dar nu o mai găsesc.
Şi lumea arde în iad
ca nişte îngeri murdari
şi jerpeliţi
pe vremuri acoperiţi de albul
zăpezii la fel de insensibilă
ca şi ei.
Şi poate oamenii erau reci,
dar erau curaţi.
