sub munţii furtunoşi din înaltul cerului
trăim ca nişte vechi războinici
îngropaţi fără voia noastră
pe când era furtună.
şi mai auzim din când în când
răbufnirile voastre de acolo, de sus
cineva ne-a spus că acelea sunt tunete
dar cine să le vadă?
şi poate nu ştiţi unde sunt ceilalţi
şi nici eu nu ştiu când stau rezemată
de zidul construit pe timp de noapte
când nimeni nu vedea pe nimeni
şi în zadar ne cautăm unii pe alţii
măcar aici
într-o lume în care războaiele au apus
şi s-au mutat între noi, oamenii.
