t r e i s p r e z e c e

1K 26 4
                                    

„Doar ceva despre felul în care cuvântul Isus lasă buzele tale mă face atât de excitată."

Am stat acolo. Ușile, pe care le-am deschis mai devreme, s-au închis singure, chiar în spatele meu. Cozile împletite îmi cădeau pe umeri, atingându-mi ușor pielea umerilor. Mulțimea de oameni care mă priveau era suficientă ca să mă facă să mă simt cunoscută și importantă. Majoritatea erau bărbați și femei de în vârstă, acompaniați de copiii lor.

Capetele s-au întors imediat de pe mine, pe principala lor prioritate. În timp ce bărbatul bătrân din fața încăperii a continuat despre prelegerea de astăzi , ochii mei au scanat locul, căutându-l pe băiatul creț.

Pe lângă părul lui creț, am fost întâmpinată de ochii lui verzi ca de jad și de gura lui între deschisă. Era evident că prezenta mea era neobișnuită pentru el. De asemenea nici eu nu eram foarte conștientă de ceea ce făceam.

După ultima noastră întâlnire, am știut că va trebui să-l am din nou. Ceva în legătura cu modul în care vreau să îl transform din sfântul care e, în păcătosul ce va deveni, mă face să mă simt bine. Nu mă puteam sătura de el, și știam că nici el nu se poate sătura de mine.

Am început să rânjesc când am văzut că era un întreg rând liber lângă el. Mi-am făcut drum spre el, încercând să nu atrag prea multa atenție asupra mea, în timp ce omul chel din față citea ceva despre Dumnezeu.

Începusem să îmi amintesc de ce nu prea îmi plac chestiile astea.

M-am apropiat de Harry, care și-a mutat privirea, prefăcându-se că nu îmi observa prezența. Picioarele mele s-au lovit de bibliile și imnurile depozitate în buzunarul din spatele băncilor la fiecare în parte.

Pe măsură ce mă apropiam de Harry, i-am văzut pieptul ridicându-se și coborând vizibil într-un ritm mai alert. Era agitat pentru că făceam ceva periculos și nesăbuit. Eram o păcătoasă chiar și în aceste locuri sfinte.

Dacă mă gândesc mai bine, chiar avea de ce să fie agitat.

Nu-mi păsa unde suntem, nici cine era prin preajmă. Și știam că nici el nu o face. Nu odată ce pofta lui se declanșează și el începe să devină persoana dominantă și puternică pe care știu că este. Este nevoie doar de o mică împingere.

În drum spre el am luat o Biblie și am trecut chiar prin fața lui. L-am auzit tușind subtil în timp ce m-am așezat. Puteam simți privirea dezaprobatoare a mamei lui pentru că eram atât de aproape de fiul ei. Mă simțeam ca o târfă care îi infecta copilul cel sfânt. Ignorând privirea ei, m-am făcut comodă lângă Harry.

Degetele mele au apucat marginile cârtii, lovind la întâmplare. Preotul din fața încăperii citea ceva din Biblie, continuând apoi cu o pildă. La scurt timp, corul bisericii a început cu imnurile spirituale pe care toată lumea le aștepta.

În timp ce toți oamenii au început să se ridice de pe locurile lor pentru a cânta, eu am rămas jos, privind spatele lui Harry. Deodată, acesta s-a îndreptat spre mama lui și i-a șoptit ceva la ureche, însă aceasta nu a spus nimic, ci doar a încuviințat din cap, apoi el s-a îndreptat spre ieșire.

În loc să-l urmăresc imediat, am decis să aștept treizeci de secunde înainte de a mă apleca spre mama lui, care doar se legăna pe muzică cu ochii închiși. M-am ridicat și am bătut-o politicos pe umăr. Ochii ei s-au mutat spre mine pentru o secundă cu o ușoară privire. "Vă pot ajuta?" întrebă ea cu asprime, ochii ei îndreptându-se din nou spre cor.

"Mă întrebam dacă știți unde sunt băile, dacă nu vă deranjează să-mi spuneți" Am spus încercând să par politicoasa, dar am folosit același ton pe care mi-a vorbit ea.

„În colțul încăperii, la dreapta. Prima ușă la stânga". A spus ea direct. Am dat din cap și m-am îndreptat în direcția opusă instrucțiunilor ei. În schimb, m-am deplasat spre zona unde îl văzusem ultima oară pe Harry.

Încercam să mă simt în largul meu, dar totul era atât de vechi și depășit. Nu l-am văzut pe Harry nici afară, deci m-am gândit că ar fi mai bine să îl caut în cele două camere din lemn. Am deschis prima ușă, însă tot ce am descoperit a fost banca. Nimeni nu era înăuntru. Camera era destul de mică, nu prea potrivită pentru două persoane. Am închis ușa și am mers să verific în cealaltă parte. Mana mea a tras de mâner, și am deschis ușa încet la auzul unei persoane vorbind.

Am intrat în cameră, închizând ușor ușa în urma mea. L-am văzut pe Harry stând pe o băncuță similară cu cea pe care am văzut-o mai devreme. De asemenea, am observat o bucată de hârtie în mâinile lui, gura lui șoptind cuvintele pe care le citea în liniște.

"Ce citești acolo?" Am întrebat, făcându-mi cunoscută prezența. Ochii lui Harry se ridică, hârtia din mână căzând pe podea, el fiind în stare de șoc. S-a aplecat să o ia, dar mi-am așezat pantoful deasupra ei, împiedicându-l să o recupereze. „Nu, lasă-mă să o iau eu pentru tine." Am spus, aplecându-mă să iau hârtia șifonată care zăcea pe podea.

Când o apuc, observ ceva scris pe ea. Încep să citesc și observ că e scrisul lui Harry.

"Nu ar trebui să citești asta, Stella." A spus Harry. L-am împins, apoi am început să o citesc.

„Eu, tată, am căzut din păcate sub actul desfrânării," Încep să citesc din ceea ce pare a fi o mărturisire. Mă îndrept încet spre el, stând între picioarele lui, continuând să citesc de pe hârtie. „Și, te rog, iartă-mă, tată, deoarece nu mă văd oprindu-mă. Ceva s-a trezit în mine și nu sunt sigur că vreau să-l sting încă". Am citit în timp ce mă frecam de poala lui. „Hmm, se pare că ai făcut niște lucruri foarte rele, domnule Styles." Spun, aruncând hârtia pe podea și ducându-mi mâinile la gâtul lui, mângâindu-i maxilarul.

"Îmi poți spune ceva?" Întreb, lăsându-i sărutări pe gât și pe lobul urechii. El scoate un geamăt scăzut înainte de a-mi prinde șoldurile, forțându-le să coboare spre ale lui.

''Mhm.'' Este răspunsul lui în timp ce pofta și dorința îl stăpânesc.

"Care sunt șansele să mă lași să te fac să te simți ca în rai, făcându-ți un blowjob chiar în cabina pentru spovedanie în timpul slujbei?'' L-am întrebat, șoptindu-i cuvintele în ureche. Mâna mea se juca cu șlițul pantalonilor lui.

"Foarte mici." A spus pe un ton jos, mâna lui ridicându-mi rochia, făcându-mi vizibilă lenjeria de dantelă.

„Hm, cred că voi risca." Am spus înainte de a-mi apăsa buzele de ale lui într-un mod dur.

//////

Tocmai mi-a spus cineva că acum ceva timp cineva a început să traducă această carte. Eu una nu am găsit-o. Deci mă întreb dacă doriți să continui traducerea ei? Mai are vreun sens?

 Deci mă întreb dacă doriți să continui traducerea ei? Mai are vreun sens?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Beg ✟ h.s. au (tradusă) |+18|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum