Beg ✟ h.s. au (tradusă) |+18|

t r e i z e c i ș i ș a s e

„Greșelile mele vor fi sfârșitul meu, dar voi fi al naibii dacă le las."

Mr. Brightside x The Killers

Perspectiva Stellei

Creierul meu era zdruncinat de atâtea gânduri. Atât de multe emoții în mine și toate m-au speriat la maxim. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă macin singură, unde ar fi putut fi evitate unele lucruri, unde au mers totul prost. Îmi dau seama că singurul lucru în comun cu toate sunt eu.

Am început încet să pun cap la cap că eu sunt cea vinovată pentru orice și pentru toate.

Totuși, nu ar trebui să mă simt prea paranoică. Nu ar trebui să-mi atârne peste cap această frică constantă de greșelile mele, dar nu pot să nu mă simt anxioasă. Presupun că doar conștiința mea ia tot ce este mai bun din mine, dar ceva nu se potrivește.

Știu că ceea ce am făcut a fost stupid, nesăbuit și este ceva care mi-ar pune cel mai mult în pericol relația – dar ce altă alegere aveam? Nu i-am putut spune pur și simplu, nu cred că l-aș putea vedea trecând prin asta.

Nu cred că aș putea trece prin pierderea lui.

Aud conversațiile care se desfășoară înainte prin hol, mă doare capul din cauza zgomotului constant. Dacă s-ar termina cu școala asta... Este aproape ca și cum ultimele luni par să dureze și mai mult decât restul anului, lăsându-ne pe toți epuizați până la sfârșitul acestuia. Dar chiar și atunci unde m-aș duce după aceea. Unde aș merge?

Îmi venea să țip, îmi venea să plâng. Am vrut să las totul afară. Nu voiam altceva decât să-mi recapăt acest sentiment de iubire pe care nu mi-am dat seama că îl port până la Harry.

Ochii mi s-au închis când mi-am pus capul pe spate pe perete. Mușcându-mi vârful unghiei. Eram peste tot deodată și uram asta.

„Stellz să-ți muști unghiile este un obicei prost." Aud pe cineva venind lângă mine. Vocea mi-a făcut durerea de cap doar să se amplifice, iar maxilarul să se strângă.

Respir adânc, cu ochii rămânând închiși în timp ce răspund când nu mi-aș dori altceva decât să-l ignor. "Este plăcut să fii un nemernic, dar asta nu te oprește acum, nu-i așa?"

Râsul lui îmi răsună prin urechi când simțeam prezența lui venind mai aproape. Nevoia de a vomita crește odată cu apropierea noastră. „Întotdeauna micuța înflăcărată, chiar ar trebui să ai grijă de gura ta drăguță." Vocea lui acum fiind chiar lângă urechea mea. Ochii mei s-au deschis fulgerător și nu vreau altceva decât să-l scot din viața mea. "S-ar putea să îți facă probleme într-o zi."

M-am îndepărtat de proximitatea lui. "De ce dracu' mă mai deranjezi Brett?" Am izbucnit, brațele mele mici împingându-l înapoi cât de mult am putut. „Am avut o înțelegere și mi-ai promis că ne vei lăsa naibii în pace. Acum chiar ar trebui să te ții de cuvânt și să pleci naibii de lângă mine." Ochii mi s-au umplut de furie și de ură pură.

Nu m-am gândit niciodată că ar fi posibil să urăsc atât de mult pe cineva.

Mâna lui întinzându-mă să mă apuce de încheietura mâinii, presiunea puternică făcându-mă să trag aer în piept din cauza durerii. Totuși, eram o fată dură, puteam să mă susțin și cu siguranță nu aveam să-l las să beneficieze de a mă răni.

Cel puțin, nu fizic.

„Acum vezi fetiță." A guturat el cu o voce amenințătoare. "Despre asta am vrut să vorbesc." Mâna lui eliberându-mi încheietura mâinii, cealaltă mână frecând-o discret pentru a-mi calma pielea sensibilă. „Mă tem că nu te-ai oferit suficient de bine ultima dată. Păcat, erai atât de uimitoare. Ți-ai pierdut curajul Stellz."