Beg ✟ h.s. au (tradusă) |+18|

d o u ă z e c i ș i p a t r u

„Dorința este la bărbați o foame, la femei doar un apetit. "

„Îmi pare rău dacă mama te-a făcut să te simți incomod... a existat un motiv pentru care ți-am spus să nu te obosești pentru a veni la ușă." Vorbesc în mașina liniștită, nimic altceva decât un zumzet blând de muzică în fundal, în timp ce ne apropiam de locație.

„De fapt, a fost foarte drăguță și te-ai gândit serios că nu voi veni la ușă?" A întrebat uitându-se la mine în timp ce ne-am oprit la un semafor roșu. "Nu sunt prost, Stella." A terminat de ridicat din sprâncene.

Nu, desigur că nu era. Era un sfânt. Perfecțiunea deplină într-o singură persoană. Noi doi împreună am fi fost o juxtapunere al naibii de dură.

Scutur din cap și zâmbesc ca răspuns pentru el. Când lumina devine verde, îi simt mâna pe coapsa mea. Acțiunea lui nu este una de dorință sexuală, am simțit asta. A avea o legătură reală cu mine a amplificat faptul că eram aici și că eram cu el. Atingerea, una atât de aproape de miezul meu, ar aprinde în mod normal o poftă în mine, dar acum trimite doar un val de sânge care să-mi nuanțeze obrajii. Acest lucru nu a făcut decât să-mi forțeze inima să mă doară mai mult din cauza a ceea ce i-am făcut.6

Eram un mincinos, ceea ce nu a fost un șoc pentru mine, dar totuși mă dădea peste cap, faptul că am mințit și ascund multe lucruri când i-am promis ceva, amplifică sentimentul de a mă simți, ei bine, o curvă.

Degetul lui a început să se miște înainte și înapoi de-a lungul coapsei mele, mașina întorcându-se în parcarea plină de alți adolescenți, limuzine și mașini de lux. S-a așezat într-un loc de parcare, oprind motorul odată ce parcase. Am rămas pe loc în timp ce el a început să scormonească în jurul mașinii, pregătindu-se să intre în clădire. Ochii mei s-au concentrat asupra corsajului de pe încheietura mâinii mele, lăudându-se cu petale delicate. Nervii din stomacul meu nu păreau să se stingă, iar faptul că eram aici, făcând asta de fapt, a făcut totul mai rău.

Nu mi-a păsat niciodată ce cred alții despre mine înainte, nu mi-a păsat niciodată de oameni în general. Ce naiba îmi face Harry și de ce nu mă va părăsi acest sentiment sfâșietor?

Mă surprind speriată de mâna lui Harry care este pusă pe umărul meu. Îmi ridic privirea spre ochii lui strălucitori în timp ce el mă privește cu sprâncenele încruntate. Privirea lui se mișcă spre vârful degetelor mele apăsând pe textura moale a trandafirului. "Nu-ți place? Adică pot să mă duc să-ți aduc altul acum dacă crezi că nu se potrivește sau orice altceva. Ar fi trebuit să-ți iau unul negru sau ceva de genul - nici nu m-am gândit la asta." A început să se miște frenetic în privința manierismului, în timp ce își făcea griji din cauza unor astfel de detalii mărunte. Părea atât de îngrijorat pentru mine, doar agravând sentimentul.

"Harry, te oprești?" Am râs ușor, punându-mi mâna pe antebrațul lui. "Este bine, corsajul este minunat. Acum hai să intrăm înăuntru, ca să nu fiu tentată să te arunc în aer în mijlocul acestei parcări. Smocking-ul tău este suficient pentru a mă excita." Termin cu un zâmbet și un sărut pe buze înainte de a deschide ușa.

El urmărește și încuie mașina înainte de a merge lângă mine. Mă surprinde împletindu-ne mâinile și, inițial, strângându-ne degetele. Mă uit la el cu o sprânceană ridicată, punând la îndoială acțiunile lui și încercând să maschez ritmul rapid al bătăilor inimii mele. Nu a recunoscut privirea mea întrebătoare, ci doar sa uitat drept, cu un zâmbet pe față, când ne apropiam de intrare. Am decis să las deoparte tot și am ales să mă bucur de seară de dragul lui Harry... este cel puțin ce puteam face.

Și sincer, nu m-a deranjat simțirea mâinii lui în a mea.

Am ajuns prin mulțimea altor seniori și colegi și am ajuns în sala principală a evenimentului. Tema de anul acesta fiind una dintre cele mai clișeeice cu „O noapte la Paris." Deși nu am fost niciodată interesată de funcțiile organizate de grupul responsabil, decorul aproape că m-a lăsat fără suflare. Întregul tavan era căptușit cu lumini slabe, emițând strălucirea caldă în camera întunecată. Roz pastel și accente de negru au acoperit mesele și aproape toate decorațiunile. Cu toate acestea, lucrul care mi-a atras atenția cel mai mult a fost Harry însuși. Felul în care mediul înconjurător l-a cuprins în această senzație caldă și moale l-a făcut și mai drăguț – dacă era posibil.