O clipă

🦋4. Întâlnire🦋

🦋

Mă întrebam dacă ce fac acum încalcă legea. Probabil că da, având în vedere că nu sunt cu nimic mai diferit de un psihopat. Doar aceștia își calculează următoarea mișcare până la cele mai mici detalii, având grijă să nu le scape nimic și să obțină ceea ce își doresc. Își urmăresc victimele din umbră și se infiltrează în viața lor fără să fie observați, urmând ca, la sfârșit, să își dea masca jos și să arate cine sunt cu adevărat.

La masca mea nu aveam de gând să renunț, însă aveam grijă să îmi calculez fiecare mișcare.

Dacă nu o făceam, mi-aș fi ros unghiile în apartament din cauza stresului. Eram o persoană care se stresează repede, deși nu lăsam asta să se vadă. Și nici măcar nu înțeleg de ce mă stresează o situație ca asta. Nu e treaba mea. Mai mult, aș putea închide ochii și să îmi văd de viață, însă ceva îmi spune că este bine ceea ce fac. Și probabil era.

Fiind focusat cu această treabă, nu am mai simțit atât de des disconfortul din piept și nici stările de panică nu au mai fost atât de dese. Eram mult prea prins în gânduri pentru a mai da importanță felului în care mă simt.

Las ziarul puțin mai jos de ochi și privesc țintă în față. O bătrânică tocmai ce a ieșit din magazin. Îi ține ușa unui copil, iar acesta profită de ocazie și intră. Îmi mut ochii mai spre stânga și o văd pe Karina zâmbindu-i copilului de mai devreme. Îi dă sticla cu suc, iar acesta îi face cu mâna înainte de a părăsi magazinul.

Revenind cu privirea la ea, o văd oftând și așezându-se pe scaun. Era obosită dintr-un oarecare motiv, pentru că își rezeamă cotul de bufet și își lasă capul să se odihnească în palmă. Închide ochii și rămâne așa câteva secunde, luându-mă însă prin surprindere când își întoarce brusc capul spre geam și se uită în direcția mea. Ridic repede ziarul și-mi ascund fața. Oare m-a văzut? Am fost deconspirat? Dacă vine aici, ce ar trebui să fac? Sau să îi spun?

Salut! Uite, te urmăresc de câteva zile pentru a mă asigura că nu ai parte de alte evenimente neașteptate. Nu, nu îmi pasă de tine, dar e mai bine să fac asta, decât să mor de plictiseală în apartament.

Oare ce ar crede dacă i-aș spune asta? M-ar crede nebun? Obsedat? Psihopat?

Oricare ar fi răspunsul, nici eu nu mă înțelegeam. Încercam să găsesc o explicație a acțiunilor mele, însă fără succes. Era o necunoscută pentru mine, o persoană neimportantă, dar uite-mă aici, asigurându-mă că acel nenorocit nu o mai deranjează. Explicația? Încă o caut.

Îmi fac curaj și îmi iau ziarul de la față. Spre ușurarea mea, Karina este ocupată la casa de marcat cu clienții. Stau pe urmele ei de trei zile și nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun. Începea programul dimineața la nouă, avea o pauză de la unu la trei și apoi termina la opt seara.