VOLUMUL II
Erick Carter. Din adolescentul dornic de răzbunare, devenise adultul plin de regrete. Măcinat de vina celor întâmplate, Erick încearcă să găsească adevăratele culori ale vieții.
Trecutul era greu de uitat atunci când continuai să trăieș...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
🦋
Oare așa se simțea când ieșeai din singurătate și îți dădeai voie să faci pași mărunți spre lumea de care te ascundeai? Era ceva nou pentru mine să vorbesc și să îmi petrec timpul cu altcineva în afară de Paul și mama. Aveam impresia că trăiesc în acest moment într-o lume paralelă și că acesta este un alt Erick care își lasă trecutul în urmă și îmbrățișează prezentul în speranța de a-și face noi amintiri și de a deveni o persoană mai bună. Era un sentiment plăcut, un sentiment care începea să îmi placă tot mai mult și de care nu voiam să mă despart.
Era ciudat pentru o persoană retrasă să interacționeze cu alte persoane și să caute compania acestora. Aducea oboseală acest lucru, dar mai mult decât atât, aducea și plăcere. Știai că alte persoane se simt bine în preajma ta și că te vor lângă ele. Iar tu te simțeai bime în preajma lor. Te făceau să nu mai vrei să te întorci în liniștea și singurătatea care îți fusese casă atâta timp.
Eram mai liniștit acum și voiam ca această liniște să dureze mai mult timp. Cam ironic asta, având în vedere faptul că acum mă aflam iar pe acest fotoliu confortabil din cabinet și mă simțeam dezbrăcat de orice secret. Cu toate acestea, șederea mea pe acest fotoliu și conversația avută acum câteva zile, m-au făcut să înțeleg că nu trebuie să trag o concluzie încă de la început și că trebuie să gândesc cu calm în orice împrejurare în care mă aflu, analizând situația din mai multe perspective. Asta mi-a deschis ochii și m-a făcut să mă gândesc la Valeria.
Nu părea pornită pe ceartă cu mine și chiar am văzut-o afectată din pricina tentativei mele de sinucidere. Poate, dacă nu izbucneam și nu aș fi fugit de ea ca un laș ce eram, aș fi aflat de atunci ce avea de gând să îmi spună și nu mi-aș fi făcut acum tot felul de scenarii.
De asemenea, mi-am dat seama că nu trebuie să implic și alte persoane în haosul meu și să nu le învinovățesc pentru ceva ce nu sunt vinovate doar pentru că simt nevoia să pun tot răul pe umerii cuiva. Tocmai din acest motiv, m-am dus atunci acasă la fete pentru a clarifica lucrurile. Nu voiam să se simtă vinovate pentru prostiile pe care le făceam eu. Ceea ce am și reușit și am avut parte apoi de câteva zile în care am simțit că îmi reîncarc energia.
- Observ că te-ai apropiat de clienta mea.
- O să pun asta pe seama coincidenței. Întâmplarea a făcut să fim în același timp, în același loc. Dar da, îmi petrec timpul cu Karina și cu fata ei.
- Și cum te simți în preajma lor?
- Mă tem întotdeauna să nu fac ceva greșit. Mereu o dau în bară și nu aș vrea să stric ce am construit până acum. Dezvolt o relație frumoasă cu Amalia, iar Karina mi-o lasă în grijă în timp ce ea este la muncă. Spre surprinderea mea, pe această copilă o suport în preajma mea.
- Ce te face să spui asta? Nu îți plac copiii? întreabă curioasă.
- Nu că nu îmi plac, au și ei farmecul lor. Ce mă enervează la ei este faptul că sunt prea agitați, gălăgioși, greu de înțeles și de mulțumit.
