VOLUMUL II
Erick Carter. Din adolescentul dornic de răzbunare, devenise adultul plin de regrete. Măcinat de vina celor întâmplate, Erick încearcă să găsească adevăratele culori ale vieții.
Trecutul era greu de uitat atunci când continuai să trăieș...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
🦋
- Te văd încântată, întorc capul spre ea.
Continuă să privească spre cei doi copii care se joacă în nisip.
- Tu nu ești? Uită-te la ei, nu-i așa că sunt drăguți?
Strâmb din nas.
- Sunt doar niște copii, Alma. Ce este atât de special la ei?
Mă privește confuză.
- Nu sunt doar niște copii, Erick. Sunt rodul iubirii cuiva. Dovada că nu vom pleca de pe acest pământ fără să lăsăm ceva în urmă care să își aducă aminte de noi și să ne ducă sângele mai departe.
- Pozele pot fi o amintire a ceea ce a fost, îmi dau ochii peste cap. Nu este necesar să faci niște mici animăluțe care să se joace cu nervii tăi.
- Mici animăluțe? râde fără pic de amuzament. Atunci și tu ești un animal?
- Nu încerca să fi amuzantă, suflețel.
Se îmbufnează.
- Dar sunt atât de drăgălași. Tu nu vrei copii? întreabă și își fixează privirea în a mea.
- Eu... nu. Nu știu. Îmi e bine așa.
- Dar eu vreau, adaugă repede.
Clipesc des.
- Vreau să am parte de acel sentiment al împlinirii când îmi voi strânge copilul în brațe, continuă. Vreau ca cineva să îmi spună mamă. Vreau să îl privesc făcând primi pași și alergând în brațele mele. Vreau să îl văd un om mare și așezat la casa lui, iar apoi să merg să îmi vizitez nepoții. Tu nu vrei asta?
Oare de ce a deschis un asemenea subiect? O privesc stresat și înghit puternic în sec.
- Alma, e prea devreme să vorbim despre asta, reușesc să zic. Nu plănuiesc în viitorul apropiat să fac copii.
- Nu te încântă ideea de a avea un copil cu mine?
Ah, chiar vreau să tacă din gură. Nu, chiar nu mă încântă ideea de a avea un copil cu ea. E departe de mine acest gând.
- Ba da, spun ceea ce vrea să audă. Dar nu crezi că ne cam grăbim? Suntem împreună doar de două luni.
- Timpul nu iartă pe nimeni, Erick. Odată ce ți-ai ratat șansa, cu greu mai poți câștiga alta.
Oftează și își apleacăprivirea spre mâinilenoastreîmpreunate.
- Chiarvreausă te văd tată, șoptește. Vreausă te văd la casa ta și unbărbat împlinit. Cu o soție la masă și cu copii în jurultău.
