O clipă

🦋5. Supraviețuire🦋

🦋

Înjur în gând, iar mai apoi cu voce tare când vânzătoarea îmi spune suma de bani. Data viitoare îl trimit pe Zack să facă cumpărăturile. Ce sunt eu, sluga lui? E drept că îmi cumpăr și mie de mâncare, dar a mai cerut și el alte chestii și nu mi-a dat suficienți bani.

Cineva își drege vocea în spatele meu, și, când mă întorc, stomacul mi se strânge. Fix persoana pe care încerc să o evit. Nu înțeleg mâna aceea întinsă cu bani spre mine și mă uit cât pot de scârbit la ea, însă când întinde și mai mult mâna, înțeleg că vrea să îi iau eu. Vrând să îmi păstrez demnitatea față de celelalte persoane din magazin, iau banii din palma ei și plătesc vânzătoarei. Ies din magazin și stau puțin pe gânduri dacă să o aștept.

Înainte să iau eu o decizie, Alma iese din magazin.

- Nu ți-ai cumpărat nimic? o întreb.

Chiar nu mă interesează dacă face foamea, însă o dată și o dată tot trebuie să interacționez cu ea. Pentru asta am venit la acest liceu.

Își ridică capul din pământ și pare surprinsă că vorbesc cu ea.

- Cu m-mine vorbești?

- Ah, nu. Eram într-o conversație intensă cu aerul, zâmbesc ironic.

Obrajii i se colorează.

- Voiam ceva, dar nu mai avea și mda...

- Și ce ai vrut să îți cumperi?

Îmi forțez buzele să se ridice într-un zâmbet și să am o postură cât mai relaxată. Ura pe care o simt pentru această fată e prea mare pentru a o descrie în cuvinte, însă trebuie să mă controlez și să rămân ferm pe picioare. Trebuie să îi las o impresie plăcută dacă vreau să mă apropii de ea. O scanez repede cu ochii din cap până în picioare.

E banală.

- Un snickers.

- Îți dau eu unul. Era pentru prietenul meu, dar ți-l pot da ție.