VOLUMUL II
Erick Carter. Din adolescentul dornic de răzbunare, devenise adultul plin de regrete. Măcinat de vina celor întâmplate, Erick încearcă să găsească adevăratele culori ale vieții.
Trecutul era greu de uitat atunci când continuai să trăieș...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
🦋
- Iar ajungi târziu acasă. Unde ai fost?
- Am ieșit cu băieții la o bere. Unde crezi că am fost?
- Ieșirile acestea au devenit tot mai dese.
Văd pe crăpătura ușii cum tata îșidă ochii pestecap și apoi se așează pe fotoliu. Mama stă înpicioare, la puținădistanță de el. O văd neliniștită.
- Ce insinuezi?
- Am motive să insinuez ceva?
- Numă lua pe ocolite, Beatrice. Știi că prefersă fii directă.
- Cu cine vorbești așade des latelefon și de ce îți sună telefonulîn miez de noapte?
- Sunt telefoaneîn interes de serviciu.
Mama râde, dar nupare deloc amuzată.
- De serviciu? La doisprezece noaptea? Nu încerca sămă fraierești. Doar spune-mi dacă ai pe altcineva.
Tresar când tata se ridicăbruscși se apropie prea mult de mama. Pieptul i seridicășicoboară rapid. De ce se uităatât de urât la ea?
- Drept ce mă iei? strigă la ea. Ești normală la cap?
- Asta ar trebuisă te întreb eu, strigă la rândul ei. Ai o familieacasă, copil și nevastă. Nu îți suntem suficienți? vocea i se stinge pe final. Astăzi a fost prima zi a lui Erick de școală. Ai idee cum s-a simțitcând nu te-a văzutși pe tine alături de el la festivitatea de început de an? Am fost nevoităsăîiziccă nu te lasă șefulsă pleci de la muncă, însăștiucă tu erai plecatlafemeișică nu aveai nici un interes față de această zi importantăpentrufiultău.
