Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 1 (I)

Love without barriers

Era vara si, inevitabil, ma duceam la tara la bunicul. Nu trebuie sa intelegeti gresit, eu imi iubesc bunicul enorm, iar bucuria ca voi fi din nou cu el imi umplea inima. 

Tocmai terminasem clasa a VIII-a, iar fratele meu a terminat, cu mare usurare, clasa a III-a. 

Aici, la tara, statea una din cele mai bune prietene ale mele, celelalte stand in oras si tineam legatura prin telefon. 

In timp ce eram pe drumul prafuit si pietros, din ce in ce mai aproape si mai mare se vedea casa veche, dar frumoasa si plina de amintiri care mai de care mai dragi. 

Casa bunicului avea 4 camere, iar eu o alesesem pe ultima, cea mai racoroasa, dar si cea care imi placea cel mai mult, Camera de la Drum. 

Era o zi ingrozitor de calda, iar colantii negri pana la genunchi mi se pareau prea lungi si tricoul mi se lipise de trupul infierbantat. Intrand in curte, mi-am lasat bagajele la portita ce dadea spre balcon, acesta ducand apoi in antreu, care dadea in camera mea, si am fugit sa-l imbratatisez pe bunicul ce statea in curte pe o bancuta la umbra bucatariei, parca asteptandu-ne, urmata indeaproape de fratele meu, Denis, caruia chiar i se potrivea numele. Era neastamparat, neascultator si foarte inteligent si inventive, la fel ca acel "Denis, pericol public". 

Bucuria revederii era imensa, si, desi incomodata de hainele deodata prea stramte, i-am povestit bunicului tot ce facusem de cand nu ne mai vazusem, acum aproape 2 luni. 

- . . . si am trecut cu note mari si examenele si acum astept sa vad daca intru la liceul dorit. 

- Papusa mea, stii bine ca vei intra, imi raspunse tataie fara intarziere si cu atata dragoste in glas si in priviri. Cred ca esti obosita si, mai ales, iti e cald. Du-te in casa si dormi putin, iti va prinde bine, continua el 

- Tataie, ma duc sa ma schimb, dar nici vorba sa ma culc! am zis eu sigura. Niciodata nu dormisem ziua (cand eram bebelus nu se pune), dar in schimb chiar trebuia sa iau altceva mai. . . racoros pe mine. 

- Mai vedem noi! rase tataie. 

M-am dus la portita la care imi lasasem bagajele, le-am luat si am intrat prin "balcon" sau "marchiza" in antreu si apoi in camera mea unde un miros placut de lamaita ma intampina parca urandu-mi "Bun-venit!" 

Camera mea era mare, inalta, spatioasa si maro cu alb. Patul mare pus intr-un colt era alb cu perne moi si saltea tare, numai buna pentru spatele meu obosit. In fata patului, la vreun metru distanta, statea un dulap maro cu trei usi, pe cea din mijloc fiind lipita, de unchiul meu, vara trecuta, o oglinda. Langa acel dulap era o noptiera in care imi tineam lenjeria, iar apoi urma usa. In partea opusa peretelui, langa pat se afla o noptiera, cat jumatate din cealalta, pe care eu imi tineam o vaza cu flori, deobicei trandafiri, iar in ea, ascunse de priviri iscoditoare, reviste, caiete si colile mele, unele pline cu povesti , altele albe, care ma invitau si ma ispiteau sa-mi descarc sufletul si sa-mi las ideile sa curga prin cuvinte. 

Langa noptiera era o masa mare, pe care aterizara si bagajele mele, deasupra careia se afla o fereastra mare ce lumina camera mea si care dadea spre via bunicului si apoi in drum. 

In coltul opus primului dulap, cel cu oglinda, statea un alt dulap mai mare, tot maro, in care-mi tineam hainele. Langa acest dulap, pe peretele paralel patului, mai era o noptiera pe care statea o alta vaza mai mare cu flori, iar deasupra o alta fereasta uriasa isi arunca lumina binefacatoare, lasand mirosul de la lamaita din fata ei sa-mi invadeze camera. 

Afara, pe fereastra, se vedea acea lamaita, apoi trandafirii mamei, umbriti de vie, gradina fiind despartita de curte printr-un gardulet micut. 

Toata mobila mea era maro, iar lenjeria patului, ca si fata de masa si perdelele usoare, era alba. 

Pe jos, in mijlocul camerei, era un covor mare, frumos, maro cu alb. 

Niciodata nu-mi placuse maroul prea mult, dar anul trecut , dintr-un impuls ciudat si din dorinta de singuratate si intimidate, am descoperit frumusetea acestei camere, pe care eu acum o iubeam la nebunie. 

M-am dezbracat cu gandul de a ma schimba in ceva comod, dar racoarea binevenita a camerei, moleseala care era prezenta in aer si care ma cuprinsese, dar mai ales patul care, deodata, parca-mi facea cu ochiul, m-au convins, astfel incat, incuindu-mi camera (fratimio adora sa intre peste mine cand dormeam, mai ales pentru ca eu odata ce eram trezita, oricat de obosita eram, nu mai puteam adormi) si nemaitinand cont ca eram doar intr-o pereche de boxeri (pana la urma e camera mea, nu? ), m-am intins pe pat, in asteptarea acelui dulce somn de care-mi zisese tataie. 

Ma las cuprinsa de vraja somnului, iar cand m-am trezit se facuse  ora 7, iar zapuseala de peste zi se transformase intr-o atmosfera calda, placuta si m-am gandit ca ar fi timpul sa ies afara, lasand desfacutul bagajelor pe mai tarziu. 

- Mami, tataie, ma duc s-o salut si s-o anunt pe Cris ca sunt aici. Cred ca voi ramane pe afara, asa ca nu stiu cand vin, le-am zis eu, ultimele cuvinte spunandu-le cu un zambet de copil nevinovat. 

Oricum erau obisnuiti sa vin tarziu, in plus, eu intram pe usa mea, asa ca ei de multe ori nici nu stiau la ce ora vin. 

- Ok scumpo, rase mama. Sa ai grija de tine si sa le saluti pe Cris si pe mama ei din partea noastra. 

- Bine, pa-pa.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

     Desi este prima mea poveste, vreau pareri sincere, iar eu am sa incerc sa extrag din fiecare comentariu, asta daca considerati ca merita sa lasati unul, tot ce pot pentru a deveni mai buna.

    Va multumesc anticipat :* .