Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 29

        Vineri, dupa atatea luni in care nu mai intrasem pe mess, mi-am facut curaj. Cum era dimineata, iar in Romania era aproape seara, mi-am gasit cele 3 prietene online. Ca si pe Cris.

-          Hei, dar voi chiar nu aveti viata sociala, de stati tot timpul pe mess?

-          Ade!!!! Vai, cat ne bucuram ca mai intri si tu, in sfarsit! Ce naiba e cu tine?! Nici pe mess, nici pe skype, nu stim nici unde esti, putea sa ti se intample orice, iar noi sa nu stim nimic! Fato, tu realizezi cat de ingrijorate am fost?! Ai habar?!

-          Da, fetelor, stiu, si imi pare rau, doar ca am fost foarte ocupata cu scoala si nici pentru mine nu am prea mai avut timp, dar barimi pentru mess.

-          Si cum se face de acum te-ai hotarat, in sfarsit, sa intri?

-          Pai… sunt racita. Si mai am vreo 2 zile de stat in casa, apoi incep din nou scoala.

-          Racita?! Si noi nu stiam nimic?! Cat de rau?! Ce-ai avut? Acum cum esti? Te simti mai bine?

-          Stati asa! am inceput eu sa rad. Da, am fost racita, a fost la fel de rau la inceput ca oricand, adica cu febra in primele zile, dar apoi am fost ok. Am probleme cu vocea, dar doctorul a zis ca-mi voi reveni in vreo luna. Voi ce faceti? Ce-ati mai facut de cand am vorbit? Si, Dydy, tu mai esti cu acel baiat, Andrew?

-          Pai, nu mare lucru. La teze am luat, evident, note mari, colegii sunt ok, si da, eu inca sunt cu Andrew.

-          Iar eu, zise Byy, am o relatia de 4 luni jumate cu baiatul visurilor mele.

-          Da, da, ce le place sa se laude, interveni si Dady. Eu sunt singura care, dupa doua luni s-a saturat. Nu pot sa le inteleg cum pot sta atat de mult cu acelasi tip. Dar tu? Inca nu ti-ai primit primul sarut?

-          Oh, ba da, am inceput eu sa rad. Si nu doar primul, dar cum ziceai si tu, nu vreau sa ma laud. De data aceasta am scos si limba.

-          Ce ce ce?! Si noua nu ne-ai spus nimic?

-          Nu, si inca nu e vremea sa va spun. Oricum, a fost o greseala, una din trecut, de care nu-mi place sa-mi amintesc. Pe la scoala ce mai e?

-          Pai ….stii ca-ti povesteam noi de cei doi frati buni.

-          Doamne, cu iubiti, si inca stati si salivati dupa 2 tipi luati?

-          Nu e chiar asa. Da, ok, Erich e inca luat, dar Mihli pare ca-si revine. Adica nu mai vine beat la scoala si, din cate-am auzit, a renuntat de tot bautura, iar acum nicio fata nu mai are nici o sansa sa treaca prin patul lui.

-          Aha, si ce va face sa fiti asa sigure? Poate s-a saturat de cele din scoala.

-          Hei, am uitat sa-ti spunem ca sta in cartieru nostru. Si, Doamne, ce masina are! Un Ferrari 458 Italia. Si am mai auzit ceva, de care nu suntem prea sigure, dar totusi. Se prea poate ca frumuselul de el sa fi fost selectat pentru curse cu masini. Asta dupa ce concureaza de ceva vreme la curse ilegale, pe aici.

-          Doamne, din nou, informate sunteti! Chiar nu are sanse sa va scape ceva, nu?

-          Nu, nu prea. Mai stii ca si atunci cand am vorbit ultima oara, ti-am spus ca el s-ar putea sa fi avut pe cineva stabil? Eh, am impresia ca acea fata e chiar motivul atat al betiilor lui, cat si a revenirii lui spectaculoase.

-          Si ce va face sa spuneti asta? Le-am intrebat cu-n nod in gat.

-          De curand, cand treceau pe langa noi, l-am auzit pe Mihli spunandu-I lu’ fratiso ceva de genu “Am pierdut timpul degeaba pana acum. Dar sunt hotarat s-o gasesc, si de voi ajunge la capatul lumii! Macar sa ma priveasca-n ochi si sa-mi spuna de ce m-a parasit. Am nevoie de asta, intelegi?!”. Poate nu chiar cu aceste cuvinte, dar asta a fost esentialul. Doar ca indifferent cat de mult a incercat oricare din noi sa afle despre cine e vorba, nu am aflat nimic. E un secret numai de ei doi stiut.