Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 38

    Dar la sfârşitul acestui concediu de 2 săptămâni m-am întors în America. O săptămână am stat la Jane şi Dany, căci stăteau de 2 ani jumate împreună.

    De cum am ajuns, am căutat-o pe Prue. Îndată ce-am găsit-o, am convins-o să vină cu mine la un salon de tatuaje, unde mi-am tatuaj de la ceafă până pe la jumătatea spatelui cuvintele „putere”, „încredere”,”adevăr”,”viaţă” şi „bucurie” în chineză. Unele erau simple, primul cuvânt semănând cu un 4 întors, de exemplu, dar altele erau complexe, formate din multe linii şi curbe, dar le adoram. Pe umărul drept mi-am tatuat un cap de leu privit din profil. A durut ca naiba şi toată săptămâna aveam umărul şi braţul drept amorţite, iar de spate ce să mai zic. Dar îmi adoram noile accesorii şi eram hotărâtă ca, în curând, să-mi fac şi un tatuaj la glezna stângă.

    În acest timp, am cunoscut-o pe Andreea, iubita lui Mich. Erau împreună de 2 ani şi, uitându-mă la ei, mă bucuram din suflet pentru el. Ea era o fată minunată, ce-l iubea şi-nţelegea.

    Despre Nick şi Kelly ce să mai spun! Erau amândoi la Juilliard, făcând ceea ce iubeau: muzica. Math şi Amber erau şi ei plecaţi în vacanţă pe undeva şi astfel nu am avut ocazia să-i văd.

    Eram fericită că aceste 2 cupluri, N şi K, şi M şi A rezistaseră şi după liceu, căci se ştie că, de obicei, aceste cupluri se destramă.

    Apoi m-am dus în LA pentru a mă acomoda. Cum mai aveam ceva până începeam şcoala, deci nu mă puteam muta în cămin, mi-am închiriat un apartament şi m-am bucurat de beneficiile pe care un oraş ca acesta mi le poate oferi. Unul dintre ele? Soarele şi o vreme foarte bună!

    Cu o săptămână înainte de începerea şcolii m-am mutat în campus şi am apucat să învăţ cît de cît ce-i pe acolo, suficient pentru a nu mă rătăci.

    Să te duci într-un loc nou, într-un oraş nou singur e greu. De fiecare dată când plecasem undeva avusesem noroc. La Janet o întâlnisem pe Maria, şi astfel îmi găsisem prieteni, iar în timpul curselor îl aveam lângă mine pe Trey. Dar acum ... acum eram din nou singură. Şi, într-un fel, eram atât de încântată de faptul că nimeni nu ştia cine sunt, ce sunt şi ce trecut am.

     În cameră stăteam cu o fată cam ciudată, ceea ce era perfect pentru mine, pe nume Jojo. Un nume interesant, cu atât mai mult cu cât îmi doream să-mi botez câinele sau pisica la fel.

    Doar că, s-a dovedit că nu eram chiar atât de singură.

    În tot acest timp, de când îl văzusem ultima oară, mă auto-convinsesem că nu-l mai vreau în viaţa mea, în sufletul meu sau lângă mine. Îmi era mai bine fără el. Până la urmă, fusese un băiat. Doar un băiat. Unul dintre mulţi alţii.

    Numai că el nu era doar un băiat. Era iubirea vieţii mele. Iar după el, nu mai fusesem cu nimeni.

    Dar mai mult nu-mi dădeam voie să gândesc. Încercasem să vorbesc cu el. Chiar voisem! Doar că ... apăruse iubita lui.

    Atunci când gândeam acest cuvânt, mă durea. Ştiam că nu mai e al meu. Poate nu fusese niciodată. Aici nu eram sigură. Dar tot mă durea.

    Dar s-a dovedit că viaţa mă urăşte. Cu pasiune, chiar!

    Se zice că pentru fiecare moment de durere, fericirea va veni înzecit. Eh, se pare că la mine era invers. Căci, la două săptămâni după ce-a început şcoala şi tocmai începeam să mă acomodez cu programul, l-am văzut.

    Deja familiarizat cu toate clădirile, mergea sigur pe el spre una din Săli. Era într-o pereche de blugi albastru inchis şi-un tricou albastru, ce-i punea atât de frumos ochii albaştri în evidenţa. Era singur, lucru ce m-a uimit. Trecea pe langa fete frumoase, ce-i făceau cu ochiul sau se dădeau la el, indiferent. Ca şi cum nu le-ar fi vazut. Ca şi cum nu i-ar fi păsat de ele.