Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 32

    Hello! >:D<. Sper din tot sufletul sa va placa acest capitol si in acest sens va astept comentariile ;;). L-am postat atat de devreme caci maine plec la tara si nu stiu cand ma voi intoarce. Asa ca, m-am gandit sa aveti cu ce va plictisi de Paste:d. Va doresc un Paste Fericit alaturi de cei dragi sau de prieteni si fie ca Lumina Invierii sa va aduca numai bucurie si pace in suflete si in viata! :*

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

       Si astfel, timpul a trecut. De ziua lui Nick am dat o petrecere surpriza la mine, iar cadourile au fost dintre cele mai diversificate. Ziua lui este pe 6 aprilie. Iar atunci, el si-a primit masinuta mult dorita. De-asemenea, in acea seara, Kelly, imbracata intr-o rochie mulata, scurta, de o superba culoare a sampaniei, si-a luat inima-n dinti si l-a sarutat. A fost un moment minunat si probabil, lucrul pe care niciunul nu-l va uita din acea zi.

        Pe mess nu mai intrasem, ca si pe skype. Vorbeam cu mama la telefon cel putin o data pe saptamana si, desi in primele luni imi fusese greu, eu fiind obisnuita sa-I spun totul si s-o am langa mine mereu, acum eram amandoua bine, cu atat mai mult cu cat, odata cu apropierea vacantei, incepeau si pentru mine testele pregatitoare si, in final, tezele. Iar revista ei mergea din ce in ce mai bine si atunci cand avea sa implineasca un anisor de la prima aparitie, dorea sa se extinda si in alte tari din Europa.

        Doar ca, intr-o minunata zi de mai, intr-o sambata, mama m-a sunat si mi-a spus ca trebuie neaparat sa vorbesc cu Cris. Desi in Romania era trecut de miezul noptii, am intrat si am gasit-o pe Cris a mea avand la status doua emoticonuri pe care niciuna nu le suporta si care reprezentau in cel mai bun caz o stare proasta.

-          Ce-I cu tine?!

-          O cearta cu Erich :). Cred ca de data asta se va termina totul.

-          Cearta cu Erich? De ce?

-          Sincer? Nici eu nu stiu. Se apropie testarile alea nationale, apoi admiterea in liceu si sunt destul de stresata si ingrijorata. E chestia ca azi, stii, il asteptam pe el cand apare Mihnea si ma ia in brate si sa saruta pe buze. Si chiar atunci apare si el. Si …incepu sa planga.

-          Cris, calmeaza-te si spune-mi ce s-a intamplat mai departe. Prin fata ochilor mi se derulau scene cu o alta persoana.

-          Pai, suspina ea, incercand sa se calmeze. Mihnea pleaca, el inca nu-l vazuse pe Erich, doar auzise masina. Doar ca Erich vazuse totul, mai putin partea in care eu nu i-am raspuns la sarut. Si, evident, se da jos din masina si ma intreaba ce faceam cu Mihnea. Si i-am zis adevarul, ca el il asteptam pe el si apare el si ma saruta. Doar ca nu i-am raspuns. Si ii spun ca nu e nimic, ca nu se va mai intampla. Doar ca … doar ca el imi spune “De unde vrei sa stiu eu ca nu s-a mai intamplat si ca nu se va mai intampla. Pana la urma, eu sunt la 30 de kilometri distanta si ne vedem doar in week-end. Nu am de unde sa stiu ce faci tu in timpul asta.”. Si m-am enervat, stii.

-          Doamne. Cris, ei sunt temperamentali. Cu adevarat. Sunt un eu in varianta masculina. Sau tu! Si nu prea-si asculta ratiunea. Ci doar impulsurile.

-          Ade, stiu asta, crede-ma! Tu ai fost doar o luna cu Mihli, dar eu sunt de 10 luni jumate cu Erich, si ma asteptam sa aiba incredere in mine, ce naiba! Si se trezeste acum ca din cauza unui tampit, pe care apoi m-am dus si l-am pocnit rau de tot, el vrea sa distruga totul!

-          Dar ai zis ca te-ai enervat. Ce s-a intamplat apoi?

-          Si i-am zis ca, daca el nu are incredere in mine, eu de ce as avea in el? Ca pana la urma, nu am de unde sa stiu cu cate se culca el pe-acolo sau mai stiu eu ce face. Si i-am zis ca poate ar fi mai bine sa incheiem aici. Si, asta a fost.