Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 13

Asa cum am spus dupa-amiaza, capitolul 13 a venit. Sper sa va placa, sa comentati si sa votati.

Eu maine voi pleca la tara, si tocmai de aceea am postat 2 capitole. Sper ca pana ma intorc sa nu-i uitati pe Ade, Mihli si Nick, pentru ca ei cu siguranta nu va vor uita. Ca sa fiu sincera, si nu vad rostul unei minciuni, chiar nu stiu cand ma voi intoarce. Daca as da o data, iar apoi ar interveni ceva, m-as simti foarte rau ca nu m-am tinut de promisiune, iar voi sigur v-ati pierde increderea in mine :( .

Va urez tuturor o vara cat mai frumoasa, sa capatati un bronz de invidiat (apropo, stiati cat de buni sunt morcovii, rosiile si lactatele, dar si pestele si hidratarea (atat interioara-apa- cat si exterioara- uleiuri, lapte de corp, creme hidratanta?). Daca nu, eu v-am zis acum, si sper sa mancati cele de mai sus, nu de alta, dar toata lumea vrea un bronz cum numai in filme vedem, nu? O, sa nu uitati de protectie solara!

Vedeti ce faceti, sa fiti cuminti, dar si nebune(i), si sa ne vedem curand!

Celor ce acum asteptati cu sufletul la gura(sau nu) sa aflati unde ati intrat, sper sa ajungeti acolo unde va doriti :*

Cam atat am avut sa va spun, va urez inca o data o vara si vacanta cat mai pline de nebunii si distractie, si va pupiliceste Peach :*

Apropo, Ade, Mihli, Nick, Cris si Erich va ureaza si ei un bronz cat mai frumos, Cris spune sa aveti grija la alimentatie si vestimentatie, baietii spun  (=)) ) sa aveti grija fetelor ce alegeri faceti, iar Ade va spune sa va iubiti, caci este cel mai frumos sentiment.

Iar noi toti va uram O VARA PLACUTA!

Va pupilicim ;;) :*:*

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ca de obicei, la ora 2 m-am trezit plangand, m-am dus si mi-am facut un ceai, apoi m-am indreptat spre camera mea.

    Pe la 5 a venit si Janet, care si-a facut un dus, a mancat ceva si s-a culcat.

    La ora 6 am adormit din nou, iar dimineata, pe la 10 am fost trezita de soneria telefonului.

-          Alo?

-          Te-am trezit? Am recunoscut vocea Mariei. O, da, cosmarurile, nu? Imi pare rau. Oricum, ma intrebam daca ai vrea sa vii la pranz la noi.

-          As fi incantata. Dar zilele astea va trebui sa vii si tu la mine, asa e correct, nu? Am zis eu amuzata.

-          Da, cred ca da. Mai incolo vine sa te ia Nick. Sper ca nu te deranjeaza.

-          Chiar deloc, poate ma ajuta sa-mi aleg tinuta, asa cum a facut in ultimele zile.

-          HaHaHa, nu s-a putut abtine Maria. Ade, chiar crezi ca nu poti sa-l iubesti pe nepotul meu?

-          Dar il iubesc, am zis eu contrariata.

-          Eu ma refeream in sensul de iubit.

-          A . . . imi pare tare rau, Maria, Nick e un tip super, dar inima mea apartine altcuiva.

-          Ok, draga mea. Asta e. Dar ma bucur sa va stiu preteni, si poate, cu timpul, lucrurile vor evolua. I-ai spus?

-          Nu, Maria, inca nu. Daca as putea, as prefera sa nu-I spun niciodata. Dar, pana la urma, sper ca mai tarziu, tot ii voi spune.

-          Bine, scumpo. Peste vreo ora vine si el la tine. Pranzul e servit la ora 1.