Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 35

        Nu pot să zic că nu mă durea. Căci, la început, iar apoi timp de câţiva ani, am fost nedespărţite. Şi chiar şi când au început să apară relaţiile, rămăsăsem aproape la fel, deşi nu mai eram la fel de legate toate 4. Eu cu Byby ne apropiaserăm mai mult, în timp ce Dady şi Dydy făcuseră acelaşi lucru. Dar crezusem în ele, crezusem în prietenia şi-n sinceritatea lor. Iar acum, fusesem obligată să înfrunt adevărul.

        Totuşi, aici îmi mergea chiar foarte bine. Deşi uneori făceam chiar şi câte 10 ore pe zi, iar doamna Faith nu prea ne lăsa să respirăm, făceam faţă, iar week-end-urile petrecute acasă, cu Jane, sau în excursii, cu prietenii, erau modul meu de a reuşi să scap de stres. Iar pe la sfârşitul lunii octombrie, veni rândul meu să concurez cu Michael. Era ceva gen “Acum sau niciodată”. Iar mie întotdeauna îmi plăcea să aleg “acum”.

        Aşa că, m-am pregătit. Sufleteşte, mă refer. Ştiam că, dacă îl învingeam pe Michael, exista o mare posibilitate ca eu să fiu aleasă pentru curse. În plus, mi-aş fi atras asupra mea ura lui veşnică. Dar nu-mi păsa. Voiam să-l înving. Ştiam că am să o fac. Toţi ştiau, de fapt. Se vedea după freamătul din jur, iar în seara aceea, când am ajuns în parcare, cu Mich în dreapta şi Prue în stânga mea, mi-am dat seama că toţi erau nerăbdători.

        Cursa începu, iar Michael nu-şi dezminţi faima. Era bun, dar eu aveam pasiune. El voia să mă distrugă, eu voiam să înving pentru Prue. El avea mişcări periculoase, eu alunecam precum o felină. Stiluri total diferite, suflete opuse. Şi totuşi, într-un fel ciudat, mă simţeam legată de el. Dar când am trecut linia de Start/Finish înaintea lui, am văzut în ochii lui ură, dezamăgire, teamă şi respect. Căci ştia că mie nu avea ce să-mi mai facă. Fusese învins, şi de data asta era definitiv. M-am dus şi am întins mâna. Fu surprins.

-          Eşti un şofer bun. Păcat că omul din tine nu-i pe măsură.

-          Tu le ai pe toate. Foloseşte-te de asta, cu cap. Felicitări.

-          Mulţumesc.

                                                    ***

    Am intrat în cameră. Era mare şi luminoasă. Un pat mare pe un colţ. Uşa deschisă a balconului prin care mireasma primăverii mă învăluia.

    Două mâini se puseră pe talia mea şi mă întoarseră, apoi mă traseră, făcându-mă să mă aproape lipesc de acel corp puternic pe care-l iubeam. Gura lui îmi atacă buzele cu foame. Mai întâi îmi linse uşor buza inferioară, o muşcă şi mă sărută apăsat. Era ezitant, o simţeam. Mi-am deschis buzele şi limba mea se strecură afară, gustându-I aroma. În momentul în care limbile noastre s-au întâlnit, am scos un geamăt de satisfacţie. Era perfect!

    El îmi puse o mână pe ceafă, susţinându-mi astfel capul în timp ce mă trăgea spre el. Aproape uitasem, ba nu, nu-mi îngăduisem să-mi amintesc cât de bine mă simţeam în braţele lui, cât de profunde şi pline de sentimente erau săruturile noastre.

    Mi-am pus mâinile pe umerii lui, şi cu susţinerea oferită de braţele lui, mi-am încolăcit picioarele în jurul mijlocului său. Mă frecam, mă foiam, împingându-mă în el.

    Închise uşa cu un bufnit scurt, apoi mă sprijini pe mine de ea. Îmi luă sânii în mâini prin bluza subţire, mă mângâie pe burtă, apoi pe coapse, pentru a prinde capetele bluzei şi a o da jos de pe mine. Rămăsăsem în sutienul decupat şi în colanţi.

    Acum, odată ce-şi văzu scopul împlinit, îmi lăsă gura pentru a se apleca asupra sânilor. Desfăcu închizătoarea din faţă şi lăsă ca sânii mei să-I umple mâna.