Love without barriers - Capitolul 21

4.4K 155 12
  • Dedicat lui Crina
                                    

  Acest capitol este dedicat tuturor celor ce ma sustin, au incredere in mine si-n povestea mea, si inca mai sunt cu noi in acest drum pe care l-am inceput acum ceva timp, si pare ca nu se va termina prea curand.

Va doresc lectura placuta, si inca 3 saptamani cat mai usoare la scoala.

Oh, da, note mari in teze! ;) :p :*

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

    Seara balului fusese destul de frumoasa si, intr-o anumita masura, plictisitoare.

    Directorul chemase o trupa locala sa cante, lucru care nu ma deranja deloc, iar Nick fusese partenerul meu. Se pare ca odata ce i-am spus, ma vedea doar ca pe o sora.

    Dar, la un moment dat, cand Kelly venise langa noi, in ochii lui Nick s-a aprins ceva. Si, intr-adevar, ea arata minunat.

    Rochia sidefie, fara bretele, cu corset, iar in jos mai ampla, ca pe vremuri, buclele ei aurii ce-I incadrau fata, toate o faceau sa arate ca un inger.

    Cand cei doi pareau prinsi in conversatia despre masini, eu am plecat, lasandu-I pe ei singuri, si m-am dus intr-un colt de unde puteam vedea totul, dar nu prea puteam fi zarita, pana cand unul din prietenii lui Nick, ce fusese invitat aici impreuna cu toata gasca, si care stiam ca avea motocicleta, veni in spatele meu.

-          Hei. E pacat sa stai singura. Vrei sa dansezi? Sopti cu capul pus usor pe umarul meu.

-          Aaaa . . .da, sigur, am zis si m-am dus sa dansez cu el.

-          Dansezi minunat, zise cand muzica se opri deoarece domnul Reed isi facuse aparitia pentru a anunta Miss Boboc.

-          Multumesc la fel.

    Ne-am dus alaturi de ceilalti, am aplaudat furtunos cand Amber a fost anuntata castigatoare, iar apoi am mai dansat alaturi de el, dar si de alti baieti. Am observat ca Nick ne privea iritat.

    Am fost condusa acasa de el, care avea o privire suparata.

-          Ce s-a intamplat?

-          Nimic. Nu parea doritor de vorba.

-          Nick, ce s-a intamplat? Am zis din nou. Intre timp ajunsesem la scara, astfel incat m-am oprit si m-am pus in fata lui. Vazand ca tot nu vrea sa raspunda, mi-am pus o mana pe obrazul lui, iar el isi lasa capul in palma mea.

-          Nu s-a intamplat nimic . . . zise el ezitand.

-          Nick . . .

-          E . . . enervant sa-I vad pe toti cum danseaza cu tine si te sorb din priviri, zise el pe un ton bland, punandu-si o mana pe obrazul meu, iar eu am facut acelasi gest ca el, dar mi-am inchis si ochii. Un zambet aparu pe fata mea.

-          Nick, nimeni nu ma soarbe din priviri. Ti se pare. Si, ai fi preferat sa stau singura intr-un colt in loc sa ma simt bine?

-          Pai, nu, dar . . .

-          Of, prostutul meu, am zis razand si l-am imbratisat. Am stat asa vreo 10 secunde, dupa care m-am indepartat si l-am pupat pe obraz. Esti cel mai bun frate si prieten pe care-l puteam avea.

-          Da, de asta poti fi sigura, zise el razand, pupandu-ma pe frunte si ramanand asa o clipa. Buzele lui pe fruntea mea imi dadeau putere.

-          Merci ca m-ai adus. Noapte buna.

-          N-ai pentru ce. Somn usor.

Love without barriersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum