Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 39

Nu-mi vine sa cred ... inca un capitol si gata. Un an jumate in care am investit, alaturi de voi, emotii, timp, trairi ... totul se va sfarsi.

Lectura placuta si sunt foarte curioasa de parerile voastre! >:)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

    Mi-am ridicat capul, întâlnindu-i privirea egală. Mă sărută, la început uşor, apoi din ce în ce mai pasional. În momentul acela, s-a şters toată durerea. Eram cu cine trebuia, unde trebuia şi cum trebuia. În jurul nostru, studenţi treceau şi se uitau cu dezaprobare sau îngăduitori la noi. Nu-mi păsa.

-          Urăsc să vă stric momentul, zise Nick amuzat, dar totuşi, eu am venit în vizită pe la Ade, şi-n plus, sunt cam prea mulţi curioşi pe aici, nu credeţi? I-am zâmbit şi m-am dat jos de pe el. Brusc, viaţa mea părea mult mai bună.

    Restul zilei de sâmbătă l-am petrecut cu Nick si cu Mihli. Duminică, însă, Mihli îl învăţă pe Nick câteva trucuri pentru a conduce.

-          Ce-ţi place să te dai mare, am scos eu limba la el.

-          Neah. Poate. Doar câteodată! Zâmbi el. De parcă tu nu eşti la fel cu Deuces.

-          Hmm, trebuie să recunosc că în cele 2 săptămâni cât am stat în România a fost destul de amuzant.

-          Când ai fost în România?

-          La începutul lui August. Şi i-am văzut şi pe ai tăi.

-          Mi-e tare dor de ei. Nu i-am mai văzut de ... oh, stai, nu i-am mai văzut de vreun an jumate. Cum erau?

-          Chiar foarte bine. Revista merge excelent, atât în ţară, cât şi în afară.

-          Oh, da, asta ştiam. Sunt atât de mândru de ele!

-          Mie-mi spui! Iar Denis e atât de ... wow! Adică, copilul ăla aproape mi-a rupt oasele! Ca toţi, de altfel.

-          Nu e vina lor că tu nu ţi-ai mai mişcat funduleţul sexy înapoi în ţară, măcar pentru o săptămână.

-          Nu, dar nici a mea nu e.

-          Nu, mai ales a ta!

-          Nick! Ce mai face Kelly?! Am zâmbit inocent şi i-am trimis un sărut lui Mihli.

-          Ea e acasă week-end-ul ăsta. Ai ei s-au întors în oraş pentru câteva zile şi a vrut să îi vadă, ştii cum e.

-          Aham. Da. De Mich? Mihli se uită la noi urât. Mi-am dat ochii peste cap, şi i-am explicat: Mich e celălalt cel mai bun prieten al meu.

-          Eu sunt primu’, să ne-nţelegem! Exclamă Nick.

-          Evident.

-          Cum se face că te-ai înţeles atât de bine cu băieţii?

-          Hei! Amber, Prue şi Kelly îmi sunt foarte apropiate! Trebuie şi ele să treacă pe aici, sau mă duc eu la ele, înca nu ne-am decis.

    După-amiază, Nick a plecat, iar eu m-am dus să mă plimb cu Mihli. Cum el stătea singur în apartamentul lui, şi cum eu a doua zi aveam primul curs abia la 10, m-a întrebat dacă nu vreau să mergem să vedem un film.

-          O să fiu cuminte! Zise el glumeţ, în timp ce eu mă gândeam.

-          Am zis eu că vreau aşa ceva? Am răspuns la fel de glumeaţă. Pupilele lui se dilatară în timp ce mă privea cu poftă.