Am stat asa, cu lacrimi siroindu-mi pe obraji, pana cand a aparut Jackie.
- Ade, striga el de la 20 de metri distanta, facand ca toate capetele sa se intoarca spre el. Exact comportamentul lui Denis.
- Jackie! Am zis eu ridicandu-ma si, dupa ce am depus un sarut pe obrazul si mana Mariei, am fugit in intampinarea prichindelului care s-a aruncat in bratele mele, si-a infasurat manutele in jurul gatului meu si si-a strans picioarele in jurul taliei mele.
- Mi-a fost dor de tine, Ade. Zise el incantat in timp ce ma pupa si se juca in buclele mele. Dar, cand s-a uitat in ochii mei a ramas . . .
- Ai niste ochi ciudati. Concretiza el. Dar sunt si mai frumosi.
Nu stiu cum, sau de ce, dar de fiecare data cand plangeam aveam niste ochi ciudati dar minunati.
- Multumesc, cred. Si mie mi-a fost dor de tine.
- Nanny, pot sa ma joc cu Ade? Te rog, te rog, te rog.
- Da, Jackie, poti. HaHaHa. Ade, am un nepot tare amuzant uneori.
- Esti tare norocoasa sa-I ai, Maria. Eu mi-am abandonat familia . . .
- Nu ai facut asta.
- Am fugit! Ca o lasa!
- Dar ai capatat o noua familie aici. Bineinteles, nu ma astept, nici nu as indrazni sa ma gandesc ca noi am putea compensa lipsa familiei tale, dar macar un pic . . .
- Da, Maria, ai dreptate . . . dar asta nu schimba ca am fugit! Am zis eu, de data asta razand.
- Nanny, las-o pe Ade. Uite, ei sunt prietenii mei. Vor sa se joace si ei cu surioara mea. Hai, Ade!
M-am jucat cu Jackie si cu prietenii lui pana pe la 7, dar apoi, atat eu, cat si Maria am decis sa plecam.
- Mai vorbim la telefon, dar ramane stabilit pentru sambata, ok? Am intrebat eu.
- Sigur. Pa, Ade.
- Pa, Maria. Pa, Jackie.
- Pa, suri, se auzi vocea de copil si-mi sari in brate pentru a ma pupa.
Copilul asta avea ceva. Tot timpul imi sarea in brate. Era tare haios.
Am plecat, iar pe drum nu ma gandeam decat la poza de sub perna mea.
Flashback
- Vreau o poza cu tine, i-am spus intr-una din zilele cand eram inca ranita.
- Si eu cu tine, raspunse El.
- Nu-I corect, m-am strambat eu la el, desi stiam cata dreptate avea.
- O, ba da. Si stii si tu la fel de bine ca mine, rase El, facand sa vibreze peretii, mai ceva ca mine cand se apleca si ma saruta pe gat.
- Asta chiar nu-I corect! M-am plans eu.
- Nici nu trebuie, atata timp cat accepti. Acum urca usor pana ajunse la buzele mele pe care le lua in posesie.
CITEȘTI
Love without barriers
Ficção AdolescenteNiciodata nu mi-am imaginat ca o vara ar putea insemna gasirea iubirii, o iubire fara margini, fara bariere in timp si spatiu. Dar nici nu mi-am imaginat ca acea iubire, odata gasita si gustata din plin, ar putea sa ma arunce in Iad. Pentru ca asta...
